TEMNICÉR, temniceri, s. m. Paznic, supraveghetor, gardian la o închisoare. – Temniță + suf. -ar.

TEMNICÉR, temniceri, s. m. Paznic, supraveghetor, gardian la o închisoare. – Temniță + suf. -ar.

TEMNICÉR, temniceri, s. m. Paznic într-o închisoare; gardian. Acest tratat de edificație era probabil singura carte pe care mila vreunui temnicer i-o va fi pus la îndemînă. IORGA, L. I 509. A înnoptat și trebuie să mă duc să-mi iau slujba de temnicer la turnul Londrei. NEGRUZZI, S. III 269. Dă unul portarului, Altul temnicerului. TEODORESCU, P. P. 528.

temnicér s. m., pl. temnicéri

temnicér s. m., pl. temnicéri

TEMNICÉR s. gardian. (~ într-o închisoare.)

TEMNICÉR ~i m. Supraveghetor într-o închisoare. /temniță + suf. ~ar

temnicer m. păzitor de temniță. [Slav. TĬMĬNIČARĬ].

temnicér m. (d. temniță; vsl. tĭmĭnĭčarĭ, captiv, bg. tŭmničar, temnicer). Păzitor de temniță. V. pîrcălab.

TEMNICER s. gardian.