Dicționare ale limbii române
temnicer definitie
10 definiții pentru temnicer
TEMNICÉR, temniceri, s. m. Paznic, supraveghetor, gardian la o închisoare. – Temniță + suf. -ar.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
TEMNICÉR, temniceri, s. m. Paznic, supraveghetor, gardian la o închisoare. – Temniță + suf. -ar.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
TEMNICÉR, temniceri, s. m. Paznic într-o închisoare; gardian. Acest tratat de edificație era probabil singura carte pe care mila vreunui temnicer i-o va fi pus la îndemînă. IORGA, L. I 509. A înnoptat și trebuie să mă duc să-mi iau slujba de temnicer la turnul Londrei. NEGRUZZI, S. III 269. Dă unul portarului, Altul temnicerului. TEODORESCU, P. P. 528.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
temnicér s. m., pl. temnicéri
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
temnicér s. m., pl. temnicéri
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
TEMNICÉR s. gardian. (~ într-o închisoare.)
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
TEMNICÉR ~i m. Supraveghetor într-o închisoare. /temniță + suf. ~ar
- sursa: NODEX 2002
- permalink
temnicer m. păzitor de temniță. [Slav. TĬMĬNIČARĬ].
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
temnicér m. (d. temniță; vsl. tĭmĭnĭčarĭ, captiv, bg. tŭmničar, temnicer). Păzitor de temniță. V. pîrcălab.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
TEMNICER s. gardian.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
temnicer dex
Intrare: temnicer
temnicer
substantiv masculin