temeteu definitie

11 definiții pentru temeteu

TEMETÉU, temeteie, s. n. (Reg.) Cimitir. – Din magh. temetö.
TEMETÉU, temeteie, s. n. (Reg.) Cimitir. – Din magh. temetö.
TEMETÉU, temeteie, s. n. (Transilv.) Cimitir. Cătana vine-ngropată Pe locul unde-a picat... Nu ca alții-n temeteu Și plîns de tot neamul său. MARIAN, Î. 32.
temetéu (reg.) s. n., art. temetéul; pl. temetéie
temetéu s. n., art. temetéul; pl. temetéie
TEMETÉU s. v. cimitir.
temetéu (-ée), s. n. – (Trans.) Cimitir. Mag. temető (Tiktin).
temetéŭ n., pl. eĭe (ung. temetö). Trans. Maram. Cimitir.
temeteu s. v. CIMITIR.
temetéu, temeteie, temeteauă, (timiteu), s.n. – (reg.) Cimitirul din afara satului (spre diferență de țintirim = cimitirul de la biserică). În temeteu se îngroapă săracii, taxele fiind mai mici. Termen specific subdialectului crișean (Tratat, 1984: 285). (Trans., Maram.). – Din magh. temetõ „cimitir” (Scriban; Tiktin, cf. DER; DEX).
temetéu, -eie, -auă, (timiteu), s.n. – Cimitirul din afara satului (spre diferență de țintirim = cimitirul de la biserică). În temeteu se îngroapă săracii, taxele fiind mai mici. – Din magh. temetõ „cimitir”.

temeteu dex

Intrare: temeteu
temeteu substantiv neutru