temerar definitie

14 definiții pentru temerar

TEMERÁR, -Ă, temerari, -e, adj. Îndrăzneț (peste măsură), cutezător. – Din fr. téméraire, lat. temerarius.
TEMERÁR, -Ă, temerari, -e, adj. Îndrăzneț (peste măsură), cutezător. – Din fr. téméraire, lat. temerarius.
TEMERÁR, -Ă, temerari, -e, adj. Îndrăzneț (peste măsură), cutezător, gata pentru orice acțiune. Pare în adevăr un călător temerar, pornit de pe acele culmi singuratice spre alte lumi. BOGZA, C. O. 14. Căpătase un mare prestigiu în oraș, ca un temerar pionier al progresului ce era. C. PETRESCU, R. DR. 101. Cu o sfidare temerară îmi dă înapoi ordinele, zicînd că nu sînt bune. BOLLIAC, O. 272. ◊ (Substantivat) În bunuri ca și-n rele era un temerar. MACEDONSKI, O. I 268.
temerár adj. m., pl. temerári; f. temeráră, pl. temeráre
temerár adj. m., pl. temerári; f. sg. temeráră, pl. temeráre
TEMERÁR adj. v. brav, curajos, cutezător, dârz, inimos, îndrăzneț, neînfricat, semeț, viteaz.
TEMERÁR, -Ă adj. Îndrăzneț, cutezător peste măsură, până la nesocotință. [Cf. fr. téméraire, lat. temerarius].
TEMERÁR, -Ă adj. îndrăzneț, cutezător (peste măsură), curajos. (< fr. téméraire, lat. temerarius)
TEMERÁR ~ă (~i, ~e) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește o mare îndrăzneală; foarte îndrăzneț. /<fr. téméraire
Carol Temerarul m. Duce de Burgundia, adversarul lui Ludovic XI, ucis sub zidurile dela Nancy (1477).
temerar a. îndrăzneț până la nesocotință.
*temerár, -ă adj. (lat. temerarius). Îndrăzneț pînă la nesocotință: om temerar, faptă temerară. Adv. Cu temeritate.
temerar adj. v. BRAV. CURAJOS. CUTEZĂTOR. DÎRZ. INIMOS. ÎNDRĂZNEȚ. NEÎNFRICAT. SEMEȚ. VITEAZ.
CAROL TEMERARUL (1433-1477), ultimul duce al Burgundiei (din 1467). A purtat războaiei împotriva regelui Franței, Ludovic XI, suzeranul său, opunîndu-se, la început cu succes, politicii acestuia de unificare și de centralizare a statului. Înfrînt de elvețieni în 1476, la Granson și Morat, și de armata ducelui de Lorena la Nancy (1477), luptă în care a fost ucis.

temerar dex

Intrare: temerar
temerar adjectiv