Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru temeinicie

TEMEINIC├ŹE s. f. 1. ├Änsu╚Öire a ceea ce este temeinic; soliditate, t─ârie, tr─âinicie; statornicie. ÔŚŐ Loc. adv. Cu temeinicie = temeinic, serios. 2. ├Änsu╚Öire a hot─âr├órii unui organ de jurisdic╚Ťie de a reflecta realitatea obiectiv─â a faptelor care concur─â pentru solu╚Ťionarea unui litigiu. ÔÇô Temeinic + suf. -ie.
TEMEINIC├ŹE s. f. 1. ├Änsu╚Öire a ceea ce este temeinic; soliditate, t─ârie, tr─âinicie; statornicie. ÔŚŐ Loc. adv. Cu temeinicie = temeinic, serios. 2. ├Änsu╚Öire a hot─âr├órii unui organ de jurisdic╚Ťie de a reflecta realitatea obiectiv─â a faptelor care concur─â pentru solu╚Ťionarea unui litigiu. ÔÇô Temeinic + suf. -ie.
TEMEINIC├ŹE s. f. ├Änsu╚Öirea a ceea ce este temeinic; soliditate, tr─âinicie, t─ârie; statornicie. Frumuse╚Ťea lor ╚Öi temeinicia s├«nt vrednice de vedere. GOLESCU, ├Ä. 106. ÔŚŐ Loc. adv. Cu temeinicie = temeinic, serios; cu insisten╚Ť─â. Se vorbea chiar cu temeinicie... de un oarecare Harizon, care ├«╚Öi avea copilul mort acas─â, iar el, la circ, f─âcuse at├«tea comic─ârii. ARDELEANU, D. 271.
temeinic├şe s. f., art. temeinic├şa, g.-d. temeinic├şi, art. temeinic├şei
temeinic├şe s. f., art. temeinic├şa, g.-d. temeinic├şi, art. temeinic├şei
TEMEINIC├ŹE s. 1. seriozitate, soliditate, t─ârie. (~ obiec╚Ťiei, argument─ârii sale.) 2. v. maturitate. 3. v. juste╚Ťe.
TEMEINIC├ŹE ~i f. Caracter temeinic. ~ea unui argument. ÔŚŐ Cu ~ temeinic. [G.-D. temeiniciei] /<temeinic + suf. ~ie
temeinicie f. soliditate.
teme─şnic├şe f. (d. teme─şnic). Calitatea de a fi teme─şnic.
TEMEINICIE s. 1. seriozitate, soliditate, t─ârie. (~ obiec╚Ťiei, argument─ârii sale.) 2. maturitate, profunzime, seriozitate. (~ g├«ndirii, a sentimentelor cuiva.) 3. dreptate, juste╚Ťe, (├«nv.) rezon. (~ cauzei sale.)

Temeinicie dex online | sinonim

Temeinicie definitie

Intrare: temeinicie
temeinicie substantiv feminin