Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru temeinici

TEM├ëINIC, -─é, temeinici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Solid, serios; cu temeinicie. ÔÖŽ Ad├ónc, profund, intens. [Var.: (├«nv.) tem├ęlnic, -─â adj.] ÔÇô Temei + suf. -nic.
TEMEINIC├Ź, temeinicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face s─â devin─â temeinic. ÔÇô Din temeinic.
TEMÉLNIC, -Ă adj. v. temeinic.
TEM├ëINIC, -─é, temeinici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Solid, serios; cu temeinicie. ÔÖŽ Ad├ónc, profund, intens. [Var.: (├«nv.) tem├ęlnic, -─â adj.] ÔÇô Temei + suf. -nic.
TEMEINIC├Ź, temeinicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face s─â devin─â temeinic. ÔÇô Din temeinic.
TEMÉLNIC, -Ă adj. v. temeinic.
TEM├ëINIC, -─é, temeinici, -e, adj. Cu temei, solid, serios. El avea cuno╚Ötin╚Ťe temeinice de economie politic─â ╚Öi-i pl─âcea s─â le dezvolte. C─éLINESCU, E. 201. Trec pe l├«ng─â bordei, vorbind, B─âlcescu ╚Öi Mitic─â Filipescu, care p─âreau prin╚Öi ├«ntr-o discu╚Ťie temeinic─â. CAMIL PETRESCU, O. I 294. Aceasta e una din temeinicele pricini cari au dat lui Turgheniev at├«ta vaz─â. GHEREA, ST. CR. II 211. ÔŚŐ (Adverbial) Apoi ploaia ├«ncepe temeinic. BOGZA, C. O. 62. Dob├«ndirea culturii ├«n ╚Öcoli trebuie s─â se realizeze temeinic. SADOVEANU, E. 47. Pe-acolo veacuri de lini╚Öte ╚Öi de siguran╚Ť─â au ├«ng─âduit omului s─â-╚Öi lege temeinic via╚Ťa lui ╚Öi a urma╚Öilor lui de aceea╚Öi vatr─â, de acela╚Öi col╚Ť de p─âm├«nt. VLAHU╚Ü─é, R. P. 16. ÔÖŽ Ad├«nc, intens. Ana dormea somnul temeinic al tinere╚Ťii. D. ZAMFIRESCU, R. 171. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) tem├ęlnic, -─â (NEGRUZZI, S. II 156, RUSSO, S. 33) adj.
TEMÉLNIC, -Ă adj. v. temeinic.
tem├ęinic adj. m., pl. tem├ęinici; f. tem├ęinic─â, pl. tem├ęinice
tem├ęinic adj. m., pl. tem├ęinici; f. sg. tem├ęinic─â, pl. tem├ęinice
temeinic├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. temeinic├ęsc, imperf. sg. temeinice├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. temeinice├ísc─â
TEM├ëINIC adj. v. ad├ónc, capital, considerabil, crucial, decisiv, esen╚Ťial, fundamental, hot─âr├ótor, important, ├«nsemnat, organic, primordial, profund, puternic, radical, serios, structural, substan╚Ťial, tare, vital.
TEMÉINIC adj., adv. 1. adj. v. fundamentat. 2. adj. v. chibzuit. 3. adv. v. just. 4. adj. v. convingător. 5. adj. v. profund. 6. adj. v. important. 7. adj., adv. v. serios.
Temeinic Ôëá netemeinic
TEM├ëINIC ~c─â (~ci, ~ce) ╚Öi adverbial Care are un temei serios; fondat pe o baz─â solid─â; s─ân─âtos. ÔŚŐ A cunoa╚Öte ceva ~ a cunoa╚Öte foarte bine. /temei + suf. ~nic
temeinic a. ce are temeiu, solid.
tem├ę─şnic, -─â adj. (d. teme─ş). Care are teme─ş, solid, tra─şnic: zidire teme─şnic─â. Fig. Fundamental, serios: om teme─şnic. Adv. Cu teme─ş: a lucra teme─şnic. ÔÇô Vech─ş -├ęlnic (vs├«rb. temel─şn┼ş).
temeinic adj. v. ADÎNC. CAPITAL. CONSIDERABIL. CRUCIAL. DECISIV. ESENȚIAL. FUNDAMENTAL. HOTĂRÎTOR. IMPORTANT. ÎNSEMNAT. ORGANIC. PRIMORDIAL. PROFUND. PUTERNIC. RADICAL. SERIOS. STRUCTURAL. SUBSTANȚIAL. TARE. VITAL.
TEMEINIC adj., adv. 1. adj. fundamentat, ├«ndrept─â╚Ťit, ├«ntemeiat, just, justificat, legitim, logic, motivat, serios, (livr.) ├«ndrituit, (fig.) binecuv├«ntat. (A invocat o scuz─â ~.) 2. adj. chibzuit, cump─ânit, g├«ndit, judicios, matur, serios, socotit. (O judecat─â ~.) 3. adv. drept, ├«ntemeiat, just. (A judecat ~.) 4. adj. concludent, conving─âtor, decisiv, edificator, elocvent, gr─âitor, hot─âr├«tor, ilustrativ, pilduitor, puternic, serios, solid, tare, (rar) probant, vorbitor, (├«nv.) ├«nduplec─âtor. (O dovad─â ~; un exemplu ~.) 5. adj. ad├«nc, profund, serios, (fig.) p─âtrunz─âtor. (Un eseu ~; are cuno╚Ötin╚Ťe ~.) 6. adj. deosebit, important, ├«nsemnat, mare, notabil, pre╚Ťios, remarcabil, serios, substan╚Ťial, valoros, (fig.) consistent. (A adus o contribu╚Ťie ~ la dezvoltarea...) 7. adj., adv. serios, st─âruitor, (fig.) s─ân─âtos. (S-a apucat ~ de treab─â.)

Temeinici dex online | sinonim

Temeinici definitie

Intrare: temeinic
temelnic
temeinic adjectiv
Intrare: temeinici
temeinici verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a