temeinici definitie

2 intrări

19 definiții pentru temeinici

TEMÉINIC, -Ă, temeinici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Solid, serios; cu temeinicie. ♦ Adânc, profund, intens. [Var.: (înv.) temélnic, -ă adj.] – Temei + suf. -nic.
TEMEINICÍ, temeinicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină temeinic. – Din temeinic.
TEMÉLNIC, -Ă adj. v. temeinic.
TEMÉINIC, -Ă, temeinici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Solid, serios; cu temeinicie. ♦ Adânc, profund, intens. [Var.: (înv.) temélnic, -ă adj.] – Temei + suf. -nic.
TEMEINICÍ, temeinicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină temeinic. – Din temeinic.
TEMÉLNIC, -Ă adj. v. temeinic.
TEMÉINIC, -Ă, temeinici, -e, adj. Cu temei, solid, serios. El avea cunoștințe temeinice de economie politică și-i plăcea să le dezvolte. CĂLINESCU, E. 201. Trec pe lîngă bordei, vorbind, Bălcescu și Mitică Filipescu, care păreau prinși într-o discuție temeinică. CAMIL PETRESCU, O. I 294. Aceasta e una din temeinicele pricini cari au dat lui Turgheniev atîta vază. GHEREA, ST. CR. II 211. ◊ (Adverbial) Apoi ploaia începe temeinic. BOGZA, C. O. 62. Dobîndirea culturii în școli trebuie să se realizeze temeinic. SADOVEANU, E. 47. Pe-acolo veacuri de liniște și de siguranță au îngăduit omului să-și lege temeinic viața lui și a urmașilor lui de aceeași vatră, de același colț de pămînt. VLAHUȚĂ, R. P. 16. ♦ Adînc, intens. Ana dormea somnul temeinic al tinereții. D. ZAMFIRESCU, R. 171. – Variantă: (învechit) temélnic, -ă (NEGRUZZI, S. II 156, RUSSO, S. 33) adj.
TEMÉLNIC, -Ă adj. v. temeinic.
teméinic adj. m., pl. teméinici; f. teméinică, pl. teméinice
teméinic adj. m., pl. teméinici; f. sg. teméinică, pl. teméinice
temeinicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. temeinicésc, imperf. sg. temeiniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. temeiniceáscă
TEMÉINIC adj. v. adânc, capital, considerabil, crucial, decisiv, esențial, fundamental, hotărâtor, important, însemnat, organic, primordial, profund, puternic, radical, serios, structural, substanțial, tare, vital.
TEMÉINIC adj., adv. 1. adj. v. fundamentat. 2. adj. v. chibzuit. 3. adv. v. just. 4. adj. v. convingător. 5. adj. v. profund. 6. adj. v. important. 7. adj., adv. v. serios.
Temeinic ≠ netemeinic
TEMÉINIC ~că (~ci, ~ce) și adverbial Care are un temei serios; fondat pe o bază solidă; sănătos. ◊ A cunoaște ceva ~ a cunoaște foarte bine. /temei + suf. ~nic
temeinic a. ce are temeiu, solid.
teméĭnic, -ă adj. (d. temeĭ). Care are temeĭ, solid, traĭnic: zidire temeĭnică. Fig. Fundamental, serios: om temeĭnic. Adv. Cu temeĭ: a lucra temeĭnic. – Vechĭ -élnic (vsîrb. temelĭnŭ).
temeinic adj. v. ADÎNC. CAPITAL. CONSIDERABIL. CRUCIAL. DECISIV. ESENȚIAL. FUNDAMENTAL. HOTĂRÎTOR. IMPORTANT. ÎNSEMNAT. ORGANIC. PRIMORDIAL. PROFUND. PUTERNIC. RADICAL. SERIOS. STRUCTURAL. SUBSTANȚIAL. TARE. VITAL.
TEMEINIC adj., adv. 1. adj. fundamentat, îndreptățit, întemeiat, just, justificat, legitim, logic, motivat, serios, (livr.) îndrituit, (fig.) binecuvîntat. (A invocat o scuză ~.) 2. adj. chibzuit, cumpănit, gîndit, judicios, matur, serios, socotit. (O judecată ~.) 3. adv. drept, întemeiat, just. (A judecat ~.) 4. adj. concludent, convingător, decisiv, edificator, elocvent, grăitor, hotărîtor, ilustrativ, pilduitor, puternic, serios, solid, tare, (rar) probant, vorbitor, (înv.) înduplecător. (O dovadă ~; un exemplu ~.) 5. adj. adînc, profund, serios, (fig.) pătrunzător. (Un eseu ~; are cunoștințe ~.) 6. adj. deosebit, important, însemnat, mare, notabil, prețios, remarcabil, serios, substanțial, valoros, (fig.) consistent. (A adus o contribuție ~ la dezvoltarea...) 7. adj., adv. serios, stăruitor, (fig.) sănătos. (S-a apucat ~ de treabă.)

temeinici dex

Intrare: temeinic
temelnic
temeinic adjectiv
Intrare: temeinici
temeinici verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a