Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

30 defini╚Ťii pentru temei

T├ëM─é, teme, s. f. 1. Idee principal─â care este dezvoltat─â ├«ntr-o oper─â, ├«ntr-o expunere; subiect; aspect al realit─â╚Ťii care se reflect─â ├«ntr-o oper─â artistic─â. ÔŚŐ Loc. prep. Pe tema... = ├«n jurul problemei..., despre problema... 2. Motiv melodic dintr-o pies─â muzical─â. ÔŚŐ Tem─â cu varia╚Ťiuni = compozi╚Ťie muzical─â care const─â ├«n enun╚Ťarea unei teme ╚Öi ├«n valorificarea ei prin diferite transform─âri ulterioare. 3. Exerci╚Ťiu scris dat ╚Öcolarilor, studen╚Ťilor etc. pentru aplicarea cuno╚Ötin╚Ťelor dob├óndite. 4. (Lingv.) Grupare de elemente din structura unui cuv├ónt, constituit─â din r─âd─âcin─â, urmat─â de o vocal─â tematic─â ╚Öi adesea de unul sau mai multe sufixe (gramaticale sau lexicale) ori precedat─â de prefixe ╚Öi caracterizat─â prin faptul c─â este comun─â formelor unuia ╚Öi aceluia╚Öi cuv├ónt. ÔÇô Din lat. thema. Cf. fr. th├Ęme, it. tema.
TEM├ëI, temeiuri, s. n. 1. Lucrul sau partea cea mai important─â din ceva; temelie, fundament, baz─â. ÔŚŐ Loc. adj. De temei = de baz─â, solid, serios; ├«nsemnat, important. F─âr─â (sau lipsit de) temei = f─âr─â baz─â real─â, ne├«ntemeiat, fictiv. ÔŚŐ Loc. adj. ╚Öi adv. Cu temei = a) ├«ntemeiat; solid; b) (care este) de-a binelea, temeinic. 2. Motiv, pricin─â, cauz─â; prilej. 3. (Pop.) Toi, miez, mijloc (al unei ac╚Ťiuni, al unui interval de timp). Temeiul nop╚Ťii. 4. (├Änv.) Grosul unei armate. ÔÇô Din sl. temel─ş.
T├ëM─é, teme, s. f. 1. Idee principal─â care este dezvoltat─â ├«ntr-o oper─â, ├«ntr-o expunere; subiect; aspect al realit─â╚Ťii care se reflect─â ├«ntr-o oper─â artistic─â. ÔŚŐ Loc. prep. Pe tema... = ├«n jurul problemei..., despre problema... 2. Motiv melodic dintr-o pies─â muzical─â. ÔŚŐ Tem─â cu varia╚Ťiuni = compozi╚Ťie muzical─â care const─â ├«n enun╚Ťarea unei teme ╚Öi ├«n valorificarea ei prin diferite transform─âri ulterioare. 3. Exerci╚Ťiu scris dat ╚Öcolarilor, studen╚Ťilor etc. pentru aplicarea cuno╚Ötin╚Ťelor dob├óndite. 4. (Lingv.) Grupare de elemente din structura unui cuv├ónt, constituit─â din r─âd─âcin─â, urmat─â de o vocal─â tematic─â ╚Öi adesea de unul sau mai multe sufixe (gramaticale sau lexicale) ori precedat─â de prefixe ╚Öi caracterizat─â prin faptul c─â este comun─â formelor unuia ╚Öi aceluia╚Öi cuv├ónt. ÔÇô Din lat. thema. Cf. fr. th├Ęme, it. tema.
TEM├ëI, temeiuri, s. n. 1. Lucrul sau partea cea mai important─â din ceva; temelie, fundament, baz─â. ÔŚŐ Loc. adj. De temei = de baz─â, solid, serios; ├«nsemnat, important. F─âr─â (sau lipsit de) temei = f─âr─â baz─â real─â, ne├«ntemeiat, fictiv. ÔŚŐ Loc. adj. ╚Öi adv. Cu temei = a) ├«ntemeiat; solid; b) (care este) de-a binelea, temeinic. 2. Motiv, pricin─â, cauz─â; prilej. 3. (Pop.) Toi, miez, mijloc (al unei ac╚Ťiuni, al unui interval de timp). Temeiul nop╚Ťii. 4. (├Änv.) Grosul unei armate. ÔÇô Din sl. temel─ę.
T├ëM─é, teme, s. f. 1. Aspect al realit─â╚Ťii care se reflect─â ├«ntr-o oper─â artistic─â; problem─â principal─â dezvoltat─â ├«ntr-o expunere; subiect. V. tez─â. Scene de pe front ╚Öi din spatele frontului unde ac╚Ťioneaz─â partizanii, iat─â temele bogate care inspir─â pictorii ╚Öi sculptorii sovietici. STANCU, U.R.S.S. 58. Nu tema moral─â ori imoral─â face moralitatea ori imoralitatea produc╚Ťiunei artistice, ci felul trat─ârii acestei teme de c─âtre artist. GHEREA, ST. CR. II 276. ÔŚŐ Loc. prep. Pe tema... = ├«n jurul problemei..., despre problema... Discu╚Ťii pe tema preg─âtirii profesionale. ÔÖŽ Motiv melodic dintr-o pies─â muzical─â. C─âuta mult p├«n─â ce g─âsea tona principal─â. Dup─â ce se fixa asupra temei principale, lucra ├«ntreaga compozi╚Ťie... cu u╚Öurin╚Ť─â. STANCU, U.R.S.S. 88. Drumul Oltului prin lume e un c├«ntec ne├«ntrerupt, un lung poem simfonic, c─âruia mereu i se adaug─â noi melodii ╚Öi teme. BOGZA, C. O. 125. 2. Exerci╚Ťiu scris dat ╚Öcolarilor, pentru aplicarea cuno╚Ötin╚Ťelor dob├«ndite. Ne dete la regula de trei tema urm─âtoare. CREANG─é, A. 76. 3. Parte a unui cuv├«nt constituit─â din r─âd─âcin─â, la care se adaug─â desinen╚Ťele sau sufixele. Toponimicele rom├«ne╚Öti cu tema desn- apar╚Ťin, aproape ├«n ├«ntregime, unor ape curg─âtoare. IORDAN, N. L. 87.
TEM├ëI, temeiuri, s. n. 1. Temelie, fundament, baz─â. Temeiul cuno╚Ötin╚Ťelor sale era lectura. C─éLINESCU, E. 71. Punea ca temei al inspira╚Ťiei literare comorile fondului popular. SADOVEANU, E. 200. Am ├«nv─â╚Ťat a ceti f─âr─â lesniciosul metod al abecedarului d-tale, care mi-ai spus c─â este temeiul limbii. NEGRUZZI, S. I 12. ÔŚŐ Loc. adj. De temei = de baz─â, solid, serios, important. Fiindc─â ins─â nu putea alc─âtui articole mai de temei dec├«t ├«n lini╚Öte, el se-nchidea seara ├«n odaia lui de acas─â, compun├«nd noaptea. C─éLINESCU, E. 361. F─âr─â (sau lipsit de) temei = f─âr─â baz─â real─â, fictiv, ne├«ntemeiat. Afirma╚Ťia aceasta e lipsit─â de temei. SADOVEANU, E. 77. Tocmai aceste generaliz─âri ni se par lipsite de temei. GHEREA, ST. CR. II 58. Acest b─âtr├«n... tras ├«n judecat─â dinaintea soborului pentru ni╚Öte vini f─âr─â temei, fu gonit. ODOBESCU, S. I 150. ÔŚŐ Loc. adj. ╚Öi adv. Cu temei = a) cu cump─ât ╚Öi cu socoteal─â, serios, a╚Öezat. ╚śi dumneata, cucoane, te ui╚Ťi la mine cam sp─âriat, ca ╚Öi ceilal╚Ťi... Nu te teme, s├«nt om serios ╚Öi-╚Ťi vorbesc cu temei. SADOVEANU, O. VIII 57. Hanganul... e lini╚Ötit, cump─ânit, domol la vorb─â ╚Öi cu temei ├«n ce spune. RUSSO, O. 103; b) de-a binelea, temeinic. Noaptea se l─âsa tot mai cu temei. DUN─éREANU, CH. 8. ÔŚŐ Expr. A pune temei pe cineva (sau ceva) v. pune. 2. Motiv, pricin─â, cauz─â, prilej. Baciu a f─âcut o cerere, ├«n care ar─âta... temeiurile pe care-l b─ânuia de a fi pus focul. SLAVICI, N. I 240. Dac─â boiul mi-l ├«nml─âdiu, dac─â ochii mei ├«mi plac, E temeiul c─â acestea fericit pe el ├«l fac. EMINESCU, O. I 80. ├Ändestule s├«nt temeiurile voastre spre a ne lep─âda de acum de orice vechie leg─âminte cu... barbara putere turceasc─â. ODOBESCU, S. III 452. 3. Toi, miez. De ╚Öapte ori s-a l─âsat temeiul nop╚Ťii, de c├«nd ╚śuier a╚Ťine, ├«n plaiuri dep─ârtate, potica arn─âu╚Ťilor. DELAVRANCEA, S. 165. Tocmai pe c├«nd era temeiul mesei... numai iat─â o pasere m─âiastr─â se vede b─ât├«nd la fereastr─â. CREANG─é, P. 232. Frunz─â verde plop ╚Öi tei Acu-i dragostea-n temei. ╚śEZ. VIII 27.
t├ęm─â s. f., g.-d. art. t├ęmei; pl. t├ęme
tem├ęi s. n., pl. tem├ęiuri
t├ęm─â s. f., g.-d. art. t├ęmei; pl. t├ęme
tem├ęi s. n., pl. tem├ęiuri
T├ëM─é s. 1. chestiune, lucru, problem─â, subiect, (├«nv. ╚Öi reg.) prochimen, (├«nv.) materie. (Mul╚Ťimea ╚Öi diversitatea temelor discutate; s─â trecem la tema care intereseaz─â.) 2. motiv. (Tem─â literar─â, muzical─â.) 3. lec╚Ťie, (├«nv.) matim─â, tabl─â. (╚śi-a ├«nv─â╚Ťat tema pentru m├óine.) 4. (LINGV.) (├«nv.) tulpin─â. (Tema unui cuv├ónt.)
TEM├ëI s. 1. v. baz─â. 2. baz─â, esen╚Ť─â, fundament, temelie, (├«nv.) cap. (~ul teoriei sale.) 3. v. justificare. 4. justificare, logic─â, motivare, noim─â, ra╚Ťiune, rost, sens. (Nu v─âd ~ul comport─ârii lui.) 5. v. cauz─â. 6. v. motiv.
TEM├ëI s. v. abunden╚Ť─â, baz─â, bel╚Öug, bog─â╚Ťie, fundament, funda╚Ťie, gros, ├«mbel╚Öugare, ├«ndestulare, miez, mijloc, mul╚Ťime, prisos, putere, talp─â, t─âlpoi, temelie, toi.
T├ëM─é s.f. 1. Subiect, materie, problem─â (principal─â) care urmeaz─â s─â fie l─âmurit─â; ideea fundamental─â care se dezvolt─â ├«ntr-o expunere, ├«ntr-o oper─â literar─â etc. ÔÖŽ Grup de fenomene, de aspecte ale vie╚Ťii materiale ╚Öi spirituale prezente ├«n opera de art─â. ÔÖŽ Motiv melodic al unei compozi╚Ťii muzicale, pe care se compun varia╚Ťiunile. 2. Subiect de compozi╚Ťie pentru ╚Öcolari. ÔÖŽ Lucrare (scris─â) preg─âtit─â de un ╚Öcolar. 3. (Gram.) Parte a unui cuv├ónt alc─âtuit─â de r─âd─âcin─â, ├«mpreun─â cu prefixele ╚Öi sufixele. [Cf. fr. th├Ęme, it. tema, lat. thema < gr. thema ÔÇô subiect].
T├ëM─é s. f. 1. subiect, problem─â principal─â care se dezvolt─â ├«ntr-o expunere; aspect al vie╚Ťii care se reflect─â ├«ntr-o oper─â artistic─â. 2. motiv melodic al unei compozi╚Ťii muzicale pe care se compun varia╚Ťiunile. 3. lucrare scris─â dat─â elevilor pentru aplicarea cuno╚Ötin╚Ťelor. 4. (lingv.) parte a unui cuv├ónt alc─âtuit din r─âd─âcin─â (├«mpreun─â cu prefixele ╚Öi sufixele), comun─â numai unuia ╚Öi aceluia╚Öi cuv├ónt. 5. (mil.) ~ tactic─â = plan stabilit pentru a servi ca baz─â studiului teoretic sau practic, cu sau f─âr─â trupe, al unei opera╚Ťii de r─âzboi. (< fr. th├Ęme, lat., gr. thema, it. tema)
tem├ęi (-iuri), s. n. ÔÇô 1. (├Änv.) Temelie, fundament. ÔÇô 2. (Trans.) Suport, soclu. ÔÇô 3. Esen╚Ť─â, baz─â, fundament. ÔÇô 4. Importan╚Ť─â, esen╚Ť─â. ÔÇô 5. (├Änv.) Grosul, partea principal─â a unei armate. ÔÇô Mr. ╬ŞimelÔÇÖu. Mgr. ╬Ş╬Á╬╝╬ş╬╗╬╣╬┐╬Ż (Roesler 577; Murnu 55; Iordan, Dift., 134), poate par╚Ťial prin intermediul sl. (bg., sb., cr.) temelj. ÔÇô Der. temeinic, adj. (fundat, bazat, autorizat, solid, trainic); netemeinic, adj. (nesigur, ├«ndoielnic, inconstant); temeinicie, s. f. (soliditate, seriozitate); netemeinicie, s. f. (lips─â de soliditate); ├«ntemeia, vb. (a funda; a institui, a crea; refl., a se baza, a se cl─âdi pe ); ├«ntemeietor, adj. (fondator); ne├«ntemeiat, adj. (nefondat). Cf. temelie.
T├ëM─é ~e f. 1) Idee fundamental─â tratat─â ├«ntr-o lucrare (╚Ötiin╚Ťific─â, artistic─â etc.). ~ actual─â. 2) Fraz─â sau peisaj care formeaz─â desenul melodic sau ritmic al unei compozi╚Ťii muzicale; motiv. ~ cu varia╚Ťii. 3) Lucrare scris─â dat─â spre executare (acas─â) elevilor sau studen╚Ťilor. 4) lingv. Parte a cuv├óntului care, pe l├óng─â r─âd─âcin─â, poate cuprinde sufixe sau prefixe ╚Öi este comun─â formelor flexionare ale cuv├óntului. ~ nominal─â. ~ verbal─â. [G.-D. temei] /<lat., ngr. thema, fr. th├¬me, germ. Thema
TEM├ëI ~iuri n. 1) Element esen╚Ťial de temelie; parte fundamental─â. A surpa ~iurile vechi. ÔŚŐ De ~ a) de baz─â; fundamental; b) serios; c) ├«nsemnat. F─âr─â (sau lipsit) de ~ lipsit de baz─â real─â; ne├«ntemeiat. Cu ~ a) care se sprijin─â pe o baz─â solid─â; ├«n mod solid; cu temeinicie. A pune ~ pe ceva (sau pe cineva) a se bizui pe ceva (sau pe cineva); a conta. 2) Fenomen care provoac─â sau determin─â apari╚Ťia efectului; pricin─â; motiv; cauz─â. ÔŚŐ Cu tot ~iul av├ónd destule motive; pe deplin justificat. 3) pop. Partea central─â a unui fenomen ├«n desf─â╚Öurare; toi. ~iul iernii. ~iul mesei. /<sl. temeli
tem─â f. 1. subiect de tratat, materie de desvoltat: o tem─â interesant─â; 2. ceeace se d─â ╚Öcolarilor s─â traduc─â din limba lor ├«ntrÔÇÖalta ce vor sÔÇÖo ├«nve╚Ťe: tem─â greceasc─â; 3. gram. radicalul unei vorbe; 4. Muz. arie pe care se compun varia╚Ťiuni.
temeiu n. 1. baz─â (la figurat): nu pune temeiu pe d├ónsul; 2. ra╚Ťiune, cuv├ónt: cu temeiu, f─âr─â temeiu; 3. moment principal: tocmai pe c├ónd era temeiul mesei CR. [Gr. bizantin THEM├ëLION].
*t├ęm─â f., pl. e (vgr. th├ęma, lucru pus. V. ana-tem─â). Sub─şect, materie (de tratat, de dezvoltat): a trata o tem─â ingrat─â. Traducere de ╚Öcoal─â din limba matern─â ├«n alta: tem─â latin─â, german─â (V. versiune). Gram. R─âd─âcina unu─ş cuv├«nt. Muz. Motiv pe care se compune o bucat─â de contrapunct or─ş de varia╚Ťiun─ş.
tem├ę─ş n., pl. ur─ş ╚Öi (vech─ş) e─şe (vsl. s├«rb. temel, d. mgr. them├ęlion, de unde ╚Öi turc. temel, id. V. temelie). Vech─ş. Az─ş vest. Temelie: o ulcic─â ├«ngropat─â supt teme─şu case─ş (VR. 1908, 12, 328). Grinzile de pe temelie (Trans.). Fig. Baz─â: nu pun teme─ş pe el, pe vorba lu─ş. Motiv, ra╚Ťiune, cuv├«nt: nÔÇÖa─ş nic─ş un teme─ş s─â te super─ş. To─ş, moment principal: tocma─ş ├«n teme─şu chefulu─ş. Teme─şu o╚Öti─ş (vech─ş), du─şumu (grosu) o╚Öti─ş. Cu teme─ş, ├«n mod teme─şnic, serios: a lucra cu teme─ş. F─âr─â teme─ş, f─âr─â fond, f─âr─â valabilitate.
TEM─é s. 1. chestiune, lucru, problem─â, subiect, (├«nv. ╚Öi reg.) prochimen, (├«nv.) materie. (Mul╚Ťimea ╚Öi diversitatea ~elor discutate; s─â trecem la ~ care intereseaz─â.) 2. motiv. (~ literar─â.) 3. lec╚Ťie, (├«nv.) matim─â, tabl─â. (╚śi-a ├«nv─â╚Ťat ~ pentru m├«ine.) 4. (LINGV.) (├«nv.) tulpin─â. (~ unui cuv├«nt.)
temei s. v. ABUNDEN╚Ü─é. BAZ─é. BEL╚śUG. BOG─é╚ÜIE. FUNDAMENT. FUNDA╚ÜIE. GROS. ├ÄMBEL╚śUGARE. ├ÄNDESTULARE. MIEZ. MIJLOC. MUL╚ÜIME. PRISOS. PUTERE. TALP─é. T─éLPOI. TEMELIE. TOI.
TEMEI s. 1. baz─â, fundament, principiu. (Materia ca ~ al existen╚Ťei.) 2. baz─â, esen╚Ť─â, fundament, temelie, (├«nv.) cap. (~ teoriei sale.) 3. ├«ndrept─â╚Ťire, justificare, motivare, motiva╚Ťie, ra╚Ťiune, (livr.) legitimare, legitimitate, (pop.) noim─â, (├«nv.) rezon. (~ unei hot─âr├«ri.) 4. justificare, logic─â, motivare, noim─â, ra╚Ťiune, rost, sens. (Nu v─âd ~ comport─ârii lui.) 5. cauz─â, considerent, mobil, motiv, pricin─â, prilej, ra╚Ťiune, (├«nv. ╚Öi pop.) cuv├«nt, (pop.) noim─â, price, (├«nv.) cap, obiect, povod, rezon, (fig.) izvor, s─âm├«n╚Ť─â. (~ care explic─â producerea unui fenomen.) 6. argument, dovad─â, motiv. (Ai ceva ~uri s─â fii optimist?)
t├ęm─â s.f. 1. ├Än limbile cu structur─â intern─â bogat─â a cuvintelor, denume╚Öte secven╚Ťa alc─âtuit─â din r─âd─âcin─â ╚Öi un sufix numit ÔÇ×tematicÔÇŁ, secven╚Ť─â care st─â la baza cre─ârii unui num─âr de forme din paradigm─â, ├«n timp ce pentru alte forme este selectat─â alt─â tem─â. 2. ├Än terminologia GB^x, ├«n teoria rolurilor tematice, denume╚Öte unul dintre rolurile atribuite de capul verbal. 3. ├Än teoria func╚Ťiilor pragmatice (vezi func╚Ťie), denume╚Öte una dintre cele dou─â func╚Ťii pragmatice ale unui enun╚Ť; 4. ├Än teoria textului, tema frazei (╚ścoala de la Praga), ca unitate lingvistic─â neaccentuat─â ├«n fraz─â (N.Chomsky).
t├ęm─â s.f. 1. ├Än limbile cu structur─â intern─â bogat─â a cuvintelor, denume╚Öte secven╚Ťa alc─âtuit─â din r─âd─âcin─â ╚Öi un sufix numit ÔÇ×tematicÔÇŁ, secven╚Ť─â care st─â la baza cre─ârii unui num─âr de forme din paradigm─â, ├«n timp ce pentru alte forme este selectat─â alt─â tem─â. 2. ├Än terminologia GBx, ├«n teoria rolurilor tematice, denume╚Öte unul dintre rolurile atribuite de capul verbal. 3. ├Än teoria func╚Ťiilor pragmatice (vezi func╚Ťie), denume╚Öte una dintre cele dou─â func╚Ťii pragmatice ale unui enun╚Ť; 4. ├Än teoria textului, tema frazei (╚ścoala de la Praga), ca unitate lingvistic─â neaccentuat─â ├«n fraz─â (N. Chomsky).
TEMA DE ZBOR exerci╚Ťiu care trebuie executat f─âr─â abatere de la metodologia de preg─âtire pentru a nu periclita securitatea zborului. ├Än func╚Ťie de gradul de preg─âtire al pilotului sau al para╚Öutistului nivelul temei de zbor devine mai complex.
tem─â (fr. th├Ęme; germ. Thema; engl. theme; it. tema), ideea muzical─â integral expus─â, cu sens de sine st─ât─âtor. Particularit─â╚Ťile expresive ╚Öi structurale ale t. depind de particularit─â╚Ťile stilului* ╚Öi ale formei* muzicale ├«n care se ├«ncadreaz─â ╚Öi, implicit, de specificul travaliului (v. dezvoltare) la care urmeaz─â s─â fie supus─â. Astfel, t. de fug─â* ÔÇô ale c─ârei dimensiuni oscileaz─â ├«ntre un motiv* ╚Öi o perioad─â (1) ÔÇô este adecvat─â trat─ârii prin modalit─â╚Ťi preponderent contrapunctice (augmentare* ╚Öi diminuare* ritmic─â, inversare*, recuren╚Ť─â etc.); temele sonatei* ÔÇô acoperind fiecare aprox. o perioad─â ÔÇô sunt construite pe de o parte ├«n func╚Ťie de opozi╚Ťia care se instituie ├«ntre ele, iar pe de alt─â parte ├«n func╚Ťie de opera╚Ťiile dezvoltatoare la care urmeaz─â s─â fie supuse; t. ciclului varia╚Ťional (sau a temei cu varia╚Ťiuni) se distinge prin capacitatea de a suporta un amplu travaliu varia╚Ťional; t. (sau temele) rondo*-ului ÔÇô dep─â╚Öind ├«n general lungimea unei fraze* ÔÇô au structuri relativ mai simple ╚Öi adopt─â un ton relaxat, destins. T. cu varia╚Ťiuni gen (I, 2) (de ex. ├«n cadrul sonatei); se distinge prin capacitatea de a suporta un amplu travaliu varia╚Ťional [v. varia╚Ťie (1)]. Av├ónd ca punct de plecare o t. proprie ╚Öi, cu prec─âdere, una preluat─â din crea╚Ťia altor compozitori (sau din cea anonim─â, inclusiv folcloric─â), varia╚Ťiunile modific─â treptat t. prin procedee ornamentale* ╚Öi figurative*, contururile acesteia r─âm├ón├ónd recognoscibile, dat─â fiind p─âstrarea unor piloni melodici ╚Öi, mai ales, armonici. Tonalitatea (2) r─âm├óne pe parcursul varia╚Ťiilor cea de baz─â, singura abatere permis─â fiind (├«n cazul unei t. majore*) o temporar─â ├«nscriere a uneia dintre varia╚Ťii ├«n omonima* minor─â*. Sunt mai rare cazurile ├«n care, ├«n cadrul t. cu varia╚Ťiuni de tip ÔÇ×ornamentalÔÇŁ, se apeleaz─â ╚Öi la procedee contrapunctice*, de felul acelora ├«nt├ólnite ├«n passacaglie* sau ├«n ciacon─â*; uneori, ciclul poate sf├ór╚Öi (ca la Beethoven, Brahms, Reger) printr-o fug─â*. C├ónd ciclul este mai evoluat, se disting subcicluri, marcate de revenirea periodic─â a t. (la r├óndu-i mai mult sau mai pu╚Ťin modificat─â).
T├ëM─é s. f. (cf. fr. th├Ęme. it. tema, lat. thema, gr. thema ÔÇ×subiectÔÇŁ): parte a unui cuv├ónt alc─âtuit─â din r─âd─âcina acestuia + prefixul ╚Öi sufixul cu care este format, comun─â tuturor formelor flexionare ale cuv├óntului. ÔŚŐ ~ lexic├íl─â: t. comun─â ├«ntregii flexiuni a unui cuv├ónt, caracterizat─â prin prezen╚Ťa unor afixe (prefixe ╚Öi sufixe) cu valoare exclusiv lexical─â (de elemente care contribuie la formarea unor cuvinte noi). Din acest punct de vedere, unele t. lexicale pornesc de la substantive ╚Öi adjective ╚Öi ├«n acest caz se numesc t. lexicale nominale, ca de exemplu: substantivele copili╚Ť─â (< copil + i╚Ť─â) ╚Öi bun─âtate (< bun + -─âtate), verbele ├«nfrumuse╚Ťa (< ├«n- + frumuse╚Ťe- + -a) ╚Öi ├«nro╚Öi (< ├«n- + ro╚Öu + -i) sunt formate de la t. lexicale nominale, altele ├«ns─â pornesc de la verbe ╚Öi ├«n acest caz se numesc t. lexicale verbale, ca de exemplu: substantivele scutur─âtur─â (< scutura + -─âtur─â) ╚Öi pref─âc─âtorie (< preface + -─âtor + -ie) sunt formate de la t. lexicale verbale. ÔŚŐ ~ flexion├ír─â: t. specific─â unei singure forme sau unui grup de forme ale unei p─âr╚Ťi de vorbire, ca de exemplu t─âcea (t. flexionar─â a imperfectului), t─âcu (t. perfectului simplu), iar t─âcuse (t. mai mult ca perfectului) ÔÇô valabile pentru toate persoanele ╚Öi numerele la aceste timpuri (la ele se adaug─â desinen╚Ťele de persoan─â ╚Öi de num─âr).

Temei dex online | sinonim

Temei definitie

Intrare: tem─â
tem─â substantiv feminin
Intrare: temei
temei substantiv neutru