Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

37 defini╚Ťii pentru teme

T├ëM─é, teme, s. f. 1. Idee principal─â care este dezvoltat─â ├«ntr-o oper─â, ├«ntr-o expunere; subiect; aspect al realit─â╚Ťii care se reflect─â ├«ntr-o oper─â artistic─â. ÔŚŐ Loc. prep. Pe tema... = ├«n jurul problemei..., despre problema... 2. Motiv melodic dintr-o pies─â muzical─â. ÔŚŐ Tem─â cu varia╚Ťiuni = compozi╚Ťie muzical─â care const─â ├«n enun╚Ťarea unei teme ╚Öi ├«n valorificarea ei prin diferite transform─âri ulterioare. 3. Exerci╚Ťiu scris dat ╚Öcolarilor, studen╚Ťilor etc. pentru aplicarea cuno╚Ötin╚Ťelor dob├óndite. 4. (Lingv.) Grupare de elemente din structura unui cuv├ónt, constituit─â din r─âd─âcin─â, urmat─â de o vocal─â tematic─â ╚Öi adesea de unul sau mai multe sufixe (gramaticale sau lexicale) ori precedat─â de prefixe ╚Öi caracterizat─â prin faptul c─â este comun─â formelor unuia ╚Öi aceluia╚Öi cuv├ónt. ÔÇô Din lat. thema. Cf. fr. th├Ęme, it. tema.
T├ëME, tem, vb. III. 1. Refl. A sim╚Ťi team─â, a fi cuprins de fric─â. ÔŚŐ Expr. Cine e mu╚Öcat de ╚Öarpe se teme ╚Öi de ╚Öop├órl─â = cel p─â╚Ťit e fricos, prev─âz─âtor. M─â tem c─â... = mi se pare c─â..., socotesc c─â..., am sentimentul (nepl─âcut) c─â... ÔÖŽ A fi ├«ngrijorat, a-╚Öi face griji. 2. Tranz. (Pop.) A b─ânui, a suspecta pe cineva de infidelitate; a fi gelos. ÔÇô Lat. timere.
T├ëM─é, teme, s. f. 1. Idee principal─â care este dezvoltat─â ├«ntr-o oper─â, ├«ntr-o expunere; subiect; aspect al realit─â╚Ťii care se reflect─â ├«ntr-o oper─â artistic─â. ÔŚŐ Loc. prep. Pe tema... = ├«n jurul problemei..., despre problema... 2. Motiv melodic dintr-o pies─â muzical─â. ÔŚŐ Tem─â cu varia╚Ťiuni = compozi╚Ťie muzical─â care const─â ├«n enun╚Ťarea unei teme ╚Öi ├«n valorificarea ei prin diferite transform─âri ulterioare. 3. Exerci╚Ťiu scris dat ╚Öcolarilor, studen╚Ťilor etc. pentru aplicarea cuno╚Ötin╚Ťelor dob├óndite. 4. (Lingv.) Grupare de elemente din structura unui cuv├ónt, constituit─â din r─âd─âcin─â, urmat─â de o vocal─â tematic─â ╚Öi adesea de unul sau mai multe sufixe (gramaticale sau lexicale) ori precedat─â de prefixe ╚Öi caracterizat─â prin faptul c─â este comun─â formelor unuia ╚Öi aceluia╚Öi cuv├ónt. ÔÇô Din lat. thema. Cf. fr. th├Ęme, it. tema.
T├ëME, tem, vb. III. 1. Refl. A sim╚Ťi team─â, a fi cuprins de fric─â. ÔŚŐ Expr. Cine e mu╚Öcat de ╚Öarpe se teme ╚Öi de ╚Öop├órl─â = cel p─â╚Ťit e fricos, prev─âz─âtor. M─â tem c─â... = mi se pare c─â..., socotesc c─â..., am sentimentul (nepl─âcut) c─â... ÔÖŽ A fi ├«ngrijorat, a-╚Öi face griji. 2. Tranz. (Pop.) A b─ânui, a suspecta pe cineva de infidelitate; a fi gelos. ÔÇô Lat. timere.
T├ëM─é, teme, s. f. 1. Aspect al realit─â╚Ťii care se reflect─â ├«ntr-o oper─â artistic─â; problem─â principal─â dezvoltat─â ├«ntr-o expunere; subiect. V. tez─â. Scene de pe front ╚Öi din spatele frontului unde ac╚Ťioneaz─â partizanii, iat─â temele bogate care inspir─â pictorii ╚Öi sculptorii sovietici. STANCU, U.R.S.S. 58. Nu tema moral─â ori imoral─â face moralitatea ori imoralitatea produc╚Ťiunei artistice, ci felul trat─ârii acestei teme de c─âtre artist. GHEREA, ST. CR. II 276. ÔŚŐ Loc. prep. Pe tema... = ├«n jurul problemei..., despre problema... Discu╚Ťii pe tema preg─âtirii profesionale. ÔÖŽ Motiv melodic dintr-o pies─â muzical─â. C─âuta mult p├«n─â ce g─âsea tona principal─â. Dup─â ce se fixa asupra temei principale, lucra ├«ntreaga compozi╚Ťie... cu u╚Öurin╚Ť─â. STANCU, U.R.S.S. 88. Drumul Oltului prin lume e un c├«ntec ne├«ntrerupt, un lung poem simfonic, c─âruia mereu i se adaug─â noi melodii ╚Öi teme. BOGZA, C. O. 125. 2. Exerci╚Ťiu scris dat ╚Öcolarilor, pentru aplicarea cuno╚Ötin╚Ťelor dob├«ndite. Ne dete la regula de trei tema urm─âtoare. CREANG─é, A. 76. 3. Parte a unui cuv├«nt constituit─â din r─âd─âcin─â, la care se adaug─â desinen╚Ťele sau sufixele. Toponimicele rom├«ne╚Öti cu tema desn- apar╚Ťin, aproape ├«n ├«ntregime, unor ape curg─âtoare. IORDAN, N. L. 87.
T├ëME, tem, vb. III. 1. Refl. A fi cuprins de sentimentul fricii, a sim╚Ťi team─â. V. speria, ├«nsp─âim├«nta. Ca o umbr─â Str─âlucind argintiu ├«n clara noapte S-apropie... O, nu te teme-mi zice. EMINESCU, O. IV 108. ÔŚŐ (Motivul fricii se indic─â prin determin─âri introduse prin prep. ┬źde┬╗) Nu m─â tem eu de blestem. BENIUC, V. 18. Nu m─â tem de moarte, dimpotriv─â. TOP├ÄRCEANU, B. 93. Se temea de asprimea tat─â-s─âu. CREANG─é, P. 89. (├Än proverbe ╚Öi zic─âtori) Ap─âr─â-m─â de g─âini, c─â de c├«ini nu m─â tem, se spune despre cineva care se pretinde curajos, dar care d─â semne de fric─â ├«n fa╚Ťa celei mai mici primejdii. Cine e mu╚Öcat de ╚Öarpe se teme ╚Öi de ╚Öop├«rl─â (= omul p─â╚Ťit e fricos). (Expr.) A se teme ╚Öi de o umbr─â (sau de umbra lui) v. umbr─â. ÔŚŐ (Motivul fricii se indic─â printr-o completiv─â introdus─â prin conj. ┬źs─â┬╗ sau ┬źc─â┬╗ ori printr-un verb la infinitiv) Singur am r─âmas de c├«nd te-ai dus ╚śi m─â tem s─â stau a╚Öa. D. BOTEZ, P. O. 44. M─â tem a-l mai privi: Azi, sarcastic, el ar fi Gata s─â-mi r─âspund─â. CO╚śBUC, P. I 262. ÔŚŐ Tranz. (Rar) Tu, ce nu temi furtuna ╚Öi durerea, De ce s─â tremuri la a mea privire? EMINESCU, O. IV 108. 2. Refl. (Urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źpentru┬╗ sau de propozi╚Ťii completive introduse prin conj. ┬źc─â┬╗ sau ┬źs─â┬╗, indic├«nd motivul ├«ngrijor─ârii) A fi ├«ngrijorat, a-╚Öi face griji. De ce se teme pentru ziua de m├«ine? C. PETRESCU, C. V. 273. Ea numai pentru br├«u se teme, C─â vor afla du╚Ömanii vreme S─â-i fure-ntr-asta br├«ul ei. CO╚śBUC, P. I 123. Tem├«ndu-se ├«mp─âratul s─â nu i se ├«nt├«mple ceva de r─âu, a f─âcut sfat. CREANG─é, P. 85. ÔŚŐ Expr. M─â tem c─â... = mi se pare c─â..., socotesc c─â..., mi-e team─â c─â... Bine-ar fi s─â fie cum crede╚Ťi voi, fra╚Ťilor, dar m─â tem c─â noi om r─âm├«nea cu vorbele ╚Öi al╚Ťii cu p─âm├«nturile. REBREANU, R. I 194. De le-oi mai pune pe jaratic, m─â tem c─â din belte s-or priface ├«n balmu╚Ö. ALECSANDRI, T. I 31. ÔŚŐ Tranz. (Complementul indic─â obiectul care de╚Öteapt─â ├«ngrijorare) Femeia, ├«ncol╚Ťit─â de spaim─â, a ├«nceput s─â-i team─â via╚Ťa. POPA, V. 313. Fric─â mi-i ╚Öi de-mneavoastr─â ╚Öi-mi tem spinarea. MIRONESCU, S. A. 90. ┬źVai, br├«ul meu! ÔÇô gemea copila. ┬źAt├«t de mult eu l-am temut, Dar F─ât-Frumos descinsu-mi-l-a!┬╗. CO╚śBUC, P. I 125. (Fig.) De veacuri fruntea nu ╚Ťi-o temi, ╚Üii piept c├«nd vin furtuni n─âval. IOSIF, PATR. 7. (Expr.) A-╚Öi teme cojocul v. cojoc. 3. Tranz. A b─ânui, a suspecta, a fi gelos (pe cineva). Se m─âritase de multe ori ╚Öi cum o luau b─ârba╚Ťii, o ╚Öi temeau. CAMILAR, N. II 33. A dus cas─â grea cu Catinca. Era rea de gur─â ╚Öi-l temea. SADOVEANU, O. VIII 89. El se f─âcu d├«rz, ├«ncep├«nd a-╚Öi teme nevasta. ISPIRESCU, L. 385. C─â b─ârbatul r─âu m─â teme, Nici de-un pas el nu-mi d─â vreme. ALECSANDRI, P. P. 324.
T├ëME, tem, vb. III. 1. Refl. A fi cuprins de sentimentul fricii, a sim╚Ťi team─â. ÔŚŐ Expr. Cine e mu╚Öcat de ╚Öarpe se teme ╚Öi de ╚Öop├órl─â = cel p─â╚Ťit e fricos, prev─âz─âtor. M─â tem... = mi-e team─â c─â..., mi se pare c─â..., socotesc c─â... ÔÖŽ A fi ├«ngrijorat, a-╚Öi face griji. 2. Tranz. (Pop.) A fi gelos; a b─ânui, a suspecta pe cineva de infidelitate ├«n c─âsnicie. ÔÇô Lat. tim─Ľre (= timere).
t├ęm─â s. f., g.-d. art. t├ęmei; pl. t├ęme
!t├ęme (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se t├ęme, imperf. 3 sg. se teme├í, perf. s. 1 sg. m─â tem├║i; conj. prez. 3 s─â se te├ím─â; ger. temß║ąndu-se; part. tem├║t
t├ęm─â s. f., g.-d. art. t├ęmei; pl. t├ęme
t├ęme vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. tem, imperf. 3 sg. teme├í; perf. s. 1 sg. tem├║i; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. te├ím─â; part. tem├║t
T├ëM─é s. 1. chestiune, lucru, problem─â, subiect, (├«nv. ╚Öi reg.) prochimen, (├«nv.) materie. (Mul╚Ťimea ╚Öi diversitatea temelor discutate; s─â trecem la tema care intereseaz─â.) 2. motiv. (Tem─â literar─â, muzical─â.) 3. lec╚Ťie, (├«nv.) matim─â, tabl─â. (╚śi-a ├«nv─â╚Ťat tema pentru m├óine.) 4. (LINGV.) (├«nv.) tulpin─â. (Tema unui cuv├ónt.)
TÉME s. v. creștet, sinciput, vertex.
TÉME vb. 1. a se speria, (înv.) a se stidi, (arg.) a se târși. (Nu mă ~ de nimic.) 2. v. îngrijora.
T├ëM─é s.f. 1. Subiect, materie, problem─â (principal─â) care urmeaz─â s─â fie l─âmurit─â; ideea fundamental─â care se dezvolt─â ├«ntr-o expunere, ├«ntr-o oper─â literar─â etc. ÔÖŽ Grup de fenomene, de aspecte ale vie╚Ťii materiale ╚Öi spirituale prezente ├«n opera de art─â. ÔÖŽ Motiv melodic al unei compozi╚Ťii muzicale, pe care se compun varia╚Ťiunile. 2. Subiect de compozi╚Ťie pentru ╚Öcolari. ÔÖŽ Lucrare (scris─â) preg─âtit─â de un ╚Öcolar. 3. (Gram.) Parte a unui cuv├ónt alc─âtuit─â de r─âd─âcin─â, ├«mpreun─â cu prefixele ╚Öi sufixele. [Cf. fr. th├Ęme, it. tema, lat. thema < gr. thema ÔÇô subiect].
T├ëM─é s. f. 1. subiect, problem─â principal─â care se dezvolt─â ├«ntr-o expunere; aspect al vie╚Ťii care se reflect─â ├«ntr-o oper─â artistic─â. 2. motiv melodic al unei compozi╚Ťii muzicale pe care se compun varia╚Ťiunile. 3. lucrare scris─â dat─â elevilor pentru aplicarea cuno╚Ötin╚Ťelor. 4. (lingv.) parte a unui cuv├ónt alc─âtuit din r─âd─âcin─â (├«mpreun─â cu prefixele ╚Öi sufixele), comun─â numai unuia ╚Öi aceluia╚Öi cuv├ónt. 5. (mil.) ~ tactic─â = plan stabilit pentru a servi ca baz─â studiului teoretic sau practic, cu sau f─âr─â trupe, al unei opera╚Ťii de r─âzboi. (< fr. th├Ęme, lat., gr. thema, it. tema)
t├ęme (-m, -m├║t), vb. ÔÇô 1. A fi ├«ngrijorat. ÔÇô 2. A avea fric─â de... ÔÇô 3. (Refl.) A-i fi fric─â, a sim╚Ťi team─â. ÔÇô 4. (Refl.) A b─ânui, a suspecta, a pune la ├«ndoial─â. ÔÇô 5. (Refl.) A presim╚Ťi, a prevedea. ÔÇô Istr. temu. Lat. t─şm─ôre, prin intermediul unei forme populare *tß┐Ĺm─ôre (Pu╚Öcariu 1726; REW 8737), cf. it. temere, prov., sp., port. temer, cat. tembre. Sensul tranzitiv este rar ├«n prezent. Pu╚Öcariu, Lr., 277, explic─â forma refl., prin influen╚Ťa sl. bojati se; dar cf. construc╚Ťia sp. me temo que. Der. tem─âtor, adj. (timid, b─ânuitor); netem─âtor, adj. (├«ndr─âzne╚Ť, ├«ncrez─âtor); team─â, s. f. (fric─â, nelini╚Öte, temoare), postverbal de la teme (dup─â Pu╚Öcariu 1723 ╚Öi Tiktin, din lat. tima; dup─â ipoteza improbabil─â de Roesler, din gr. ╬┤╬Á├»╬╝╬▒); team─ât, s. n. (├«nv., team─â); temoare, s. f. (├«nv., team─â), cf. REW 8738; temut, adj. (care inspir─â team─â); temut, s. n. (team─â, gelozie).
T├ëM─é ~e f. 1) Idee fundamental─â tratat─â ├«ntr-o lucrare (╚Ötiin╚Ťific─â, artistic─â etc.). ~ actual─â. 2) Fraz─â sau peisaj care formeaz─â desenul melodic sau ritmic al unei compozi╚Ťii muzicale; motiv. ~ cu varia╚Ťii. 3) Lucrare scris─â dat─â spre executare (acas─â) elevilor sau studen╚Ťilor. 4) lingv. Parte a cuv├óntului care, pe l├óng─â r─âd─âcin─â, poate cuprinde sufixe sau prefixe ╚Öi este comun─â formelor flexionare ale cuv├óntului. ~ nominal─â. ~ verbal─â. [G.-D. temei] /<lat., ngr. thema, fr. th├¬me, germ. Thema
A T├ëME tem tranz. pop. (so╚Ťul, so╚Ťia) A b─ânui de infidelitate. /<lat. timere
A SE T├ëME m─â tem intranz. 1) A fi st─âp├ónit de team─â; a avea team─â. ÔŚŐ ~ ╚Öi de umbra sa, (~ ╚Öi de o umbr─â) a fi foarte fricos. Cine e mu╚Öcat de ╚Öarpe, se teme ╚Öi de ╚Öop├órl─â cel p─â╚Ťit devine foarte prev─âz─âtor. 2) A fi cuprins de nelini╚Öte; a fi cuprins de griji; a se nelini╚Öti; a se ├«ngrijora; a se agita; a se fr─âm├ónta. ÔŚŐ M─â tem c─â... mi se pare c─â...; cred c─â.... /<lat. timere
tem─â f. 1. subiect de tratat, materie de desvoltat: o tem─â interesant─â; 2. ceeace se d─â ╚Öcolarilor s─â traduc─â din limba lor ├«ntrÔÇÖalta ce vor sÔÇÖo ├«nve╚Ťe: tem─â greceasc─â; 3. gram. radicalul unei vorbe; 4. Muz. arie pe care se compun varia╚Ťiuni.
teme v. 1. a se sim╚Ťi ap─âsat de idea unui r─âu posibil ╚Öi probabil, a-i fi fric─â de ceva amenin╚Ť─âtor: de ce se teme omul, nu scap─â; 2. a fi gelos: ├«ncepu a-╚Öi teme nevasta ISP. [Lat. TIMERE].
tem (m─â), -├║t, a t├ęme v. refl. (lat. tim├ęre, it. tem├ęre, pv. cat. pg. temer). M─ş-e fric─â, m─ş-e team─â, ├«s ├«ngrijorat s─â nu mi se ├«nt├«mple ceva r─â┼ş: m─â tem s─â nu cad ├«n ap─â. V. tr. ├Äs gelos, m─â tem s─â nu m─â tr─âdeze: ├«╚Ö─ş temea nevasta.
*t├ęm─â f., pl. e (vgr. th├ęma, lucru pus. V. ana-tem─â). Sub─şect, materie (de tratat, de dezvoltat): a trata o tem─â ingrat─â. Traducere de ╚Öcoal─â din limba matern─â ├«n alta: tem─â latin─â, german─â (V. versiune). Gram. R─âd─âcina unu─ş cuv├«nt. Muz. Motiv pe care se compune o bucat─â de contrapunct or─ş de varia╚Ťiun─ş.
TEM─é s. 1. chestiune, lucru, problem─â, subiect, (├«nv. ╚Öi reg.) prochimen, (├«nv.) materie. (Mul╚Ťimea ╚Öi diversitatea ~elor discutate; s─â trecem la ~ care intereseaz─â.) 2. motiv. (~ literar─â.) 3. lec╚Ťie, (├«nv.) matim─â, tabl─â. (╚śi-a ├«nv─â╚Ťat ~ pentru m├«ine.) 4. (LINGV.) (├«nv.) tulpin─â. (~ unui cuv├«nt.)
teme s. v. CRE╚śTET. SINCIPUT. VERTEX.
TEME vb. 1. a se speria, (înv.) a se stidi, (arg.) a se tîrși. (Nu mă ~ de nimic.) 2. a se îngrijora, a se neliniști, (înv.) a se griji. (Nu trebuie să te ~ de soarta lui.)
t├ęm─â s.f. 1. ├Än limbile cu structur─â intern─â bogat─â a cuvintelor, denume╚Öte secven╚Ťa alc─âtuit─â din r─âd─âcin─â ╚Öi un sufix numit ÔÇ×tematicÔÇŁ, secven╚Ť─â care st─â la baza cre─ârii unui num─âr de forme din paradigm─â, ├«n timp ce pentru alte forme este selectat─â alt─â tem─â. 2. ├Än terminologia GB^x, ├«n teoria rolurilor tematice, denume╚Öte unul dintre rolurile atribuite de capul verbal. 3. ├Än teoria func╚Ťiilor pragmatice (vezi func╚Ťie), denume╚Öte una dintre cele dou─â func╚Ťii pragmatice ale unui enun╚Ť; 4. ├Än teoria textului, tema frazei (╚ścoala de la Praga), ca unitate lingvistic─â neaccentuat─â ├«n fraz─â (N.Chomsky).
t├ęm─â s.f. 1. ├Än limbile cu structur─â intern─â bogat─â a cuvintelor, denume╚Öte secven╚Ťa alc─âtuit─â din r─âd─âcin─â ╚Öi un sufix numit ÔÇ×tematicÔÇŁ, secven╚Ť─â care st─â la baza cre─ârii unui num─âr de forme din paradigm─â, ├«n timp ce pentru alte forme este selectat─â alt─â tem─â. 2. ├Än terminologia GBx, ├«n teoria rolurilor tematice, denume╚Öte unul dintre rolurile atribuite de capul verbal. 3. ├Än teoria func╚Ťiilor pragmatice (vezi func╚Ťie), denume╚Öte una dintre cele dou─â func╚Ťii pragmatice ale unui enun╚Ť; 4. ├Än teoria textului, tema frazei (╚ścoala de la Praga), ca unitate lingvistic─â neaccentuat─â ├«n fraz─â (N. Chomsky).
TEMA DE ZBOR exerci╚Ťiu care trebuie executat f─âr─â abatere de la metodologia de preg─âtire pentru a nu periclita securitatea zborului. ├Än func╚Ťie de gradul de preg─âtire al pilotului sau al para╚Öutistului nivelul temei de zbor devine mai complex.
tem─â (fr. th├Ęme; germ. Thema; engl. theme; it. tema), ideea muzical─â integral expus─â, cu sens de sine st─ât─âtor. Particularit─â╚Ťile expresive ╚Öi structurale ale t. depind de particularit─â╚Ťile stilului* ╚Öi ale formei* muzicale ├«n care se ├«ncadreaz─â ╚Öi, implicit, de specificul travaliului (v. dezvoltare) la care urmeaz─â s─â fie supus─â. Astfel, t. de fug─â* ÔÇô ale c─ârei dimensiuni oscileaz─â ├«ntre un motiv* ╚Öi o perioad─â (1) ÔÇô este adecvat─â trat─ârii prin modalit─â╚Ťi preponderent contrapunctice (augmentare* ╚Öi diminuare* ritmic─â, inversare*, recuren╚Ť─â etc.); temele sonatei* ÔÇô acoperind fiecare aprox. o perioad─â ÔÇô sunt construite pe de o parte ├«n func╚Ťie de opozi╚Ťia care se instituie ├«ntre ele, iar pe de alt─â parte ├«n func╚Ťie de opera╚Ťiile dezvoltatoare la care urmeaz─â s─â fie supuse; t. ciclului varia╚Ťional (sau a temei cu varia╚Ťiuni) se distinge prin capacitatea de a suporta un amplu travaliu varia╚Ťional; t. (sau temele) rondo*-ului ÔÇô dep─â╚Öind ├«n general lungimea unei fraze* ÔÇô au structuri relativ mai simple ╚Öi adopt─â un ton relaxat, destins. T. cu varia╚Ťiuni gen (I, 2) (de ex. ├«n cadrul sonatei); se distinge prin capacitatea de a suporta un amplu travaliu varia╚Ťional [v. varia╚Ťie (1)]. Av├ónd ca punct de plecare o t. proprie ╚Öi, cu prec─âdere, una preluat─â din crea╚Ťia altor compozitori (sau din cea anonim─â, inclusiv folcloric─â), varia╚Ťiunile modific─â treptat t. prin procedee ornamentale* ╚Öi figurative*, contururile acesteia r─âm├ón├ónd recognoscibile, dat─â fiind p─âstrarea unor piloni melodici ╚Öi, mai ales, armonici. Tonalitatea (2) r─âm├óne pe parcursul varia╚Ťiilor cea de baz─â, singura abatere permis─â fiind (├«n cazul unei t. majore*) o temporar─â ├«nscriere a uneia dintre varia╚Ťii ├«n omonima* minor─â*. Sunt mai rare cazurile ├«n care, ├«n cadrul t. cu varia╚Ťiuni de tip ÔÇ×ornamentalÔÇŁ, se apeleaz─â ╚Öi la procedee contrapunctice*, de felul acelora ├«nt├ólnite ├«n passacaglie* sau ├«n ciacon─â*; uneori, ciclul poate sf├ór╚Öi (ca la Beethoven, Brahms, Reger) printr-o fug─â*. C├ónd ciclul este mai evoluat, se disting subcicluri, marcate de revenirea periodic─â a t. (la r├óndu-i mai mult sau mai pu╚Ťin modificat─â).
TIMEO DANAOS ET DONA FERENTES (lat.) m─â tem de danai chiar ╚Öi c├ónd aduc daruri ÔÇô Vergiliu, ÔÇ×EneidaÔÇŁ, II, 49. Cuvintele prin care marele poet troian, Laocoon, a ├«ncercat s─â-i conving─â pe concet─â╚Ťenii s─âi s─â nu introduc─â ├«n cetate calul de lemn l─âsat de ahei pe ╚Ť─ârm ╚Öi ├«n care se aflau Odiseu ╚Öi lupt─âtorii lui.
TIMEO HOMINEM UNIUS LIBRI (lat.) m─â tem de omul unei singure c─âr╚Ťi ÔÇô Cugetare a lui Toma dÔÇÖAquino, av├ónd ini╚Ťial sensul c─â cel care cunoa╚Öte o singur─â carte, dar temeinic, este un adversar de temut. Ast─âzi se aplic─â celor limita╚Ťi ╚Öi fanatici.
T├ëM─é s. f. (cf. fr. th├Ęme. it. tema, lat. thema, gr. thema ÔÇ×subiectÔÇŁ): parte a unui cuv├ónt alc─âtuit─â din r─âd─âcina acestuia + prefixul ╚Öi sufixul cu care este format, comun─â tuturor formelor flexionare ale cuv├óntului. ÔŚŐ ~ lexic├íl─â: t. comun─â ├«ntregii flexiuni a unui cuv├ónt, caracterizat─â prin prezen╚Ťa unor afixe (prefixe ╚Öi sufixe) cu valoare exclusiv lexical─â (de elemente care contribuie la formarea unor cuvinte noi). Din acest punct de vedere, unele t. lexicale pornesc de la substantive ╚Öi adjective ╚Öi ├«n acest caz se numesc t. lexicale nominale, ca de exemplu: substantivele copili╚Ť─â (< copil + i╚Ť─â) ╚Öi bun─âtate (< bun + -─âtate), verbele ├«nfrumuse╚Ťa (< ├«n- + frumuse╚Ťe- + -a) ╚Öi ├«nro╚Öi (< ├«n- + ro╚Öu + -i) sunt formate de la t. lexicale nominale, altele ├«ns─â pornesc de la verbe ╚Öi ├«n acest caz se numesc t. lexicale verbale, ca de exemplu: substantivele scutur─âtur─â (< scutura + -─âtur─â) ╚Öi pref─âc─âtorie (< preface + -─âtor + -ie) sunt formate de la t. lexicale verbale. ÔŚŐ ~ flexion├ír─â: t. specific─â unei singure forme sau unui grup de forme ale unei p─âr╚Ťi de vorbire, ca de exemplu t─âcea (t. flexionar─â a imperfectului), t─âcu (t. perfectului simplu), iar t─âcuse (t. mai mult ca perfectului) ÔÇô valabile pentru toate persoanele ╚Öi numerele la aceste timpuri (la ele se adaug─â desinen╚Ťele de persoan─â ╚Öi de num─âr).
TEME vb. 1. Tem─âtoriu, Ion (Vr C 105). 2. Prob. Teame╚Ö (Dm; C ╚śtef); ÔÇô ╚Ťig. (16 B I 13) sau < Teme╚Ö < Timotei (Partea I-a). 3. Temere buc. (C Cos IV).
a se teme și de umbra lui expr. a fi exagerat de fricos, a fi laș.
a-╚Öi teme cojocul / pielea expr. a-i fi (cuiva) team─â s─â nu p─â╚Ťeasc─â ceva; a fi fricos.

Teme dex online | sinonim

Teme definitie

Intrare: tem─â
tem─â substantiv feminin
Intrare: teme
teme verb grupa a III-a conjugarea a IX-a
Intrare: Teme
Teme