tematică definitie

2 intrări

20 definiții pentru tematică

TEMÁTIC, -Ă, tematici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care ține de o temă, privitor la o temă, făcut pe anumite teme. 2. Adj. (în sintagma) Vocală tematică = vocală care nu poate fi considerată nici sufix, nici desinență, și care, adăugată la rădăcina unui cuvânt, formează împreună cu aceasta o temă. 3. S. f. Totalitatea temelor sau tema esențială a unei lucrări literare, artistice, științifice, a unui curent literar, a unei epoci etc. – Din (1, 2) fr. thématique, (3) germ. Thematik.
TEMÁTIC, -Ă, tematici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care ține de o temă, privitor la o temă, făcut pe anumite teme. 2. Adj. (În sintagma) Vocală tematică = vocală care nu poate fi considerată nici sufix, nici desinență, și care, adăugată la rădăcina unui cuvânt, formează împreună cu aceasta o temă. 3. S. f. Totalitatea temelor sau tema esențială a unei lucrări literare, artistice, științifice, a unui curent literar, a unei epoci etc. – Din (1, 2) fr. thématique, (3) germ. Thematik.
TEMÁTIC, -Ă, tematici, -e, adj. 1. Privitor la teme, făcut pe teme. Planul tematic de cercetare al oricăror institute științifice reflectă măsura în care oamenii de știință și cercetătorii își orientează activitatea către cele mai importante probleme ale sectorului respectiv. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 486, 4/4. ◊ (Adverbial) S-au format comitete locale care au discutat tematic problemele literaturii proletare. SAHIA, U.R.S.S. 159. 2. (În expr.) Vocală tematică = vocală care nu poate fi interpretată nici ca sufix, nici ca desinență și care, adăugată la rădăcina unui cuvînt, formează împreună cu aceasta o temă.
TEMÁTICĂ, tematici, s. f. Totalitatea temelor dintr-un grup de opere literare, artistice sau științifice, dintr-un șir de expuneri pedagogice etc. Sfera tematicii istorice oferă azi artiștilor plastici posibilitatea de a alege și a dezvălui poporului cele mai hotărîtoare evenimente, cele mai reprezentative figuri din diverse epoci. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 387, 4/1.
TEMÁTIC, -Ă, tematici, -e, adj. 1. Privitor la teme, făcut pe teme. 2. (În expr.) Vocală tematică = vocală care nu poate fi considerată nici sufix, nici desinență, și care, adăugată la rădăcină, formează împreună cu aceasta o temă. – Fr. thématique (<gr.).
TEMÁTICĂ, tematici, s. f. Totalitatea temelor sau tema esențială a unei lucrări literare, artistice, științifice, a unui curent literar, a unei epoci etc. – Fr. thématique. (< gr.).
temátic adj. m., pl. temátici; f. temátică, pl. temátice
temátică s. f., g.-d. art. temáticii; pl. temátici
temátic adj. m., pl. temátici; f. sg. temátică, pl. temátice
temátică s. f., g.-d. art. temáticii; pl. temátici
TEMÁTICĂ s. v. problematică.
TEMÁTIC, -Ă adj. 1. Referitor la teme, alcătuit pe anumite teme. 2. (Fon.) Vocală tematică = vocală care nu poate fi considerată nici sufix, nici desinență și care, împreună cu rădăcina, formează tema. [Cf. fr. thématique].
TEMÁTICĂ s.f. Totalitatea temelor dintr-un grup de opere literare, artistice, științifice etc. [Cf. fr. thématique].
TEMÁTIC, -Ă I. adj. 1. referitor la o temă. ♦ vocală ~ă = vocală care nu poate fi considerată nici sufix, nici desinență și care, împreună cu rădăcina, formează tema. 2. alcătuit pe anumite teme. II. s. f. totalitatea temelor dintr-un grup de opere literare, artistice, științifice etc. (< fr. thématique, /II/ germ. Thematik)
TEMÁTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de o temă; propriu unei teme. ◊ Plan ~ plan în care se fixează toate temele de lucru într-un anumit domeniu. /<fr. thématique, germ. Thematik
TEMÁTICĂ ~ci f. Ansamblu de teme abordate într-o operă artistică sau științifică. [G.-D. tematicii] /<fr. thématique, germ. Thematik
tematic a. Gram. ce face parte din tema unei vorbe.
*temátic, -ă adj. (vgr. thematikós). Gram. Relativ la tema cuvîntuluĭ: sufix tematic. Muz. Relativ la temă, la motiv: tablă tematică.
TEMATICĂ s. problematică. (O ~ variată.)
travaliu tematic v. temă; dezvoltare (2).

tematică dex

Intrare: tematic
tematic adjectiv
Intrare: tematică
tematică substantiv feminin