Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru tem─â

T├ëM─é, teme, s. f. 1. Idee principal─â care este dezvoltat─â ├«ntr-o oper─â, ├«ntr-o expunere; subiect; aspect al realit─â╚Ťii care se reflect─â ├«ntr-o oper─â artistic─â. ÔŚŐ Loc. prep. Pe tema... = ├«n jurul problemei..., despre problema... 2. Motiv melodic dintr-o pies─â muzical─â. ÔŚŐ Tem─â cu varia╚Ťiuni = compozi╚Ťie muzical─â care const─â ├«n enun╚Ťarea unei teme ╚Öi ├«n valorificarea ei prin diferite transform─âri ulterioare. 3. Exerci╚Ťiu scris dat ╚Öcolarilor, studen╚Ťilor etc. pentru aplicarea cuno╚Ötin╚Ťelor dob├óndite. 4. (Lingv.) Grupare de elemente din structura unui cuv├ónt, constituit─â din r─âd─âcin─â, urmat─â de o vocal─â tematic─â ╚Öi adesea de unul sau mai multe sufixe (gramaticale sau lexicale) ori precedat─â de prefixe ╚Öi caracterizat─â prin faptul c─â este comun─â formelor unuia ╚Öi aceluia╚Öi cuv├ónt. ÔÇô Din lat. thema. Cf. fr. th├Ęme, it. tema.
T├ëM─é, teme, s. f. 1. Idee principal─â care este dezvoltat─â ├«ntr-o oper─â, ├«ntr-o expunere; subiect; aspect al realit─â╚Ťii care se reflect─â ├«ntr-o oper─â artistic─â. ÔŚŐ Loc. prep. Pe tema... = ├«n jurul problemei..., despre problema... 2. Motiv melodic dintr-o pies─â muzical─â. ÔŚŐ Tem─â cu varia╚Ťiuni = compozi╚Ťie muzical─â care const─â ├«n enun╚Ťarea unei teme ╚Öi ├«n valorificarea ei prin diferite transform─âri ulterioare. 3. Exerci╚Ťiu scris dat ╚Öcolarilor, studen╚Ťilor etc. pentru aplicarea cuno╚Ötin╚Ťelor dob├óndite. 4. (Lingv.) Grupare de elemente din structura unui cuv├ónt, constituit─â din r─âd─âcin─â, urmat─â de o vocal─â tematic─â ╚Öi adesea de unul sau mai multe sufixe (gramaticale sau lexicale) ori precedat─â de prefixe ╚Öi caracterizat─â prin faptul c─â este comun─â formelor unuia ╚Öi aceluia╚Öi cuv├ónt. ÔÇô Din lat. thema. Cf. fr. th├Ęme, it. tema.
T├ëM─é, teme, s. f. 1. Aspect al realit─â╚Ťii care se reflect─â ├«ntr-o oper─â artistic─â; problem─â principal─â dezvoltat─â ├«ntr-o expunere; subiect. V. tez─â. Scene de pe front ╚Öi din spatele frontului unde ac╚Ťioneaz─â partizanii, iat─â temele bogate care inspir─â pictorii ╚Öi sculptorii sovietici. STANCU, U.R.S.S. 58. Nu tema moral─â ori imoral─â face moralitatea ori imoralitatea produc╚Ťiunei artistice, ci felul trat─ârii acestei teme de c─âtre artist. GHEREA, ST. CR. II 276. ÔŚŐ Loc. prep. Pe tema... = ├«n jurul problemei..., despre problema... Discu╚Ťii pe tema preg─âtirii profesionale. ÔÖŽ Motiv melodic dintr-o pies─â muzical─â. C─âuta mult p├«n─â ce g─âsea tona principal─â. Dup─â ce se fixa asupra temei principale, lucra ├«ntreaga compozi╚Ťie... cu u╚Öurin╚Ť─â. STANCU, U.R.S.S. 88. Drumul Oltului prin lume e un c├«ntec ne├«ntrerupt, un lung poem simfonic, c─âruia mereu i se adaug─â noi melodii ╚Öi teme. BOGZA, C. O. 125. 2. Exerci╚Ťiu scris dat ╚Öcolarilor, pentru aplicarea cuno╚Ötin╚Ťelor dob├«ndite. Ne dete la regula de trei tema urm─âtoare. CREANG─é, A. 76. 3. Parte a unui cuv├«nt constituit─â din r─âd─âcin─â, la care se adaug─â desinen╚Ťele sau sufixele. Toponimicele rom├«ne╚Öti cu tema desn- apar╚Ťin, aproape ├«n ├«ntregime, unor ape curg─âtoare. IORDAN, N. L. 87.
t├ęm─â s. f., g.-d. art. t├ęmei; pl. t├ęme
t├ęm─â s. f., g.-d. art. t├ęmei; pl. t├ęme
T├ëM─é s. 1. chestiune, lucru, problem─â, subiect, (├«nv. ╚Öi reg.) prochimen, (├«nv.) materie. (Mul╚Ťimea ╚Öi diversitatea temelor discutate; s─â trecem la tema care intereseaz─â.) 2. motiv. (Tem─â literar─â, muzical─â.) 3. lec╚Ťie, (├«nv.) matim─â, tabl─â. (╚śi-a ├«nv─â╚Ťat tema pentru m├óine.) 4. (LINGV.) (├«nv.) tulpin─â. (Tema unui cuv├ónt.)
T├ëM─é s.f. 1. Subiect, materie, problem─â (principal─â) care urmeaz─â s─â fie l─âmurit─â; ideea fundamental─â care se dezvolt─â ├«ntr-o expunere, ├«ntr-o oper─â literar─â etc. ÔÖŽ Grup de fenomene, de aspecte ale vie╚Ťii materiale ╚Öi spirituale prezente ├«n opera de art─â. ÔÖŽ Motiv melodic al unei compozi╚Ťii muzicale, pe care se compun varia╚Ťiunile. 2. Subiect de compozi╚Ťie pentru ╚Öcolari. ÔÖŽ Lucrare (scris─â) preg─âtit─â de un ╚Öcolar. 3. (Gram.) Parte a unui cuv├ónt alc─âtuit─â de r─âd─âcin─â, ├«mpreun─â cu prefixele ╚Öi sufixele. [Cf. fr. th├Ęme, it. tema, lat. thema < gr. thema ÔÇô subiect].
T├ëM─é s. f. 1. subiect, problem─â principal─â care se dezvolt─â ├«ntr-o expunere; aspect al vie╚Ťii care se reflect─â ├«ntr-o oper─â artistic─â. 2. motiv melodic al unei compozi╚Ťii muzicale pe care se compun varia╚Ťiunile. 3. lucrare scris─â dat─â elevilor pentru aplicarea cuno╚Ötin╚Ťelor. 4. (lingv.) parte a unui cuv├ónt alc─âtuit din r─âd─âcin─â (├«mpreun─â cu prefixele ╚Öi sufixele), comun─â numai unuia ╚Öi aceluia╚Öi cuv├ónt. 5. (mil.) ~ tactic─â = plan stabilit pentru a servi ca baz─â studiului teoretic sau practic, cu sau f─âr─â trupe, al unei opera╚Ťii de r─âzboi. (< fr. th├Ęme, lat., gr. thema, it. tema)
T├ëM─é ~e f. 1) Idee fundamental─â tratat─â ├«ntr-o lucrare (╚Ötiin╚Ťific─â, artistic─â etc.). ~ actual─â. 2) Fraz─â sau peisaj care formeaz─â desenul melodic sau ritmic al unei compozi╚Ťii muzicale; motiv. ~ cu varia╚Ťii. 3) Lucrare scris─â dat─â spre executare (acas─â) elevilor sau studen╚Ťilor. 4) lingv. Parte a cuv├óntului care, pe l├óng─â r─âd─âcin─â, poate cuprinde sufixe sau prefixe ╚Öi este comun─â formelor flexionare ale cuv├óntului. ~ nominal─â. ~ verbal─â. [G.-D. temei] /<lat., ngr. thema, fr. th├¬me, germ. Thema
tem─â f. 1. subiect de tratat, materie de desvoltat: o tem─â interesant─â; 2. ceeace se d─â ╚Öcolarilor s─â traduc─â din limba lor ├«ntrÔÇÖalta ce vor sÔÇÖo ├«nve╚Ťe: tem─â greceasc─â; 3. gram. radicalul unei vorbe; 4. Muz. arie pe care se compun varia╚Ťiuni.
*t├ęm─â f., pl. e (vgr. th├ęma, lucru pus. V. ana-tem─â). Sub─şect, materie (de tratat, de dezvoltat): a trata o tem─â ingrat─â. Traducere de ╚Öcoal─â din limba matern─â ├«n alta: tem─â latin─â, german─â (V. versiune). Gram. R─âd─âcina unu─ş cuv├«nt. Muz. Motiv pe care se compune o bucat─â de contrapunct or─ş de varia╚Ťiun─ş.
TEM─é s. 1. chestiune, lucru, problem─â, subiect, (├«nv. ╚Öi reg.) prochimen, (├«nv.) materie. (Mul╚Ťimea ╚Öi diversitatea ~elor discutate; s─â trecem la ~ care intereseaz─â.) 2. motiv. (~ literar─â.) 3. lec╚Ťie, (├«nv.) matim─â, tabl─â. (╚śi-a ├«nv─â╚Ťat ~ pentru m├«ine.) 4. (LINGV.) (├«nv.) tulpin─â. (~ unui cuv├«nt.)
t├ęm─â s.f. 1. ├Än limbile cu structur─â intern─â bogat─â a cuvintelor, denume╚Öte secven╚Ťa alc─âtuit─â din r─âd─âcin─â ╚Öi un sufix numit ÔÇ×tematicÔÇŁ, secven╚Ť─â care st─â la baza cre─ârii unui num─âr de forme din paradigm─â, ├«n timp ce pentru alte forme este selectat─â alt─â tem─â. 2. ├Än terminologia GB^x, ├«n teoria rolurilor tematice, denume╚Öte unul dintre rolurile atribuite de capul verbal. 3. ├Än teoria func╚Ťiilor pragmatice (vezi func╚Ťie), denume╚Öte una dintre cele dou─â func╚Ťii pragmatice ale unui enun╚Ť; 4. ├Än teoria textului, tema frazei (╚ścoala de la Praga), ca unitate lingvistic─â neaccentuat─â ├«n fraz─â (N.Chomsky).
t├ęm─â s.f. 1. ├Än limbile cu structur─â intern─â bogat─â a cuvintelor, denume╚Öte secven╚Ťa alc─âtuit─â din r─âd─âcin─â ╚Öi un sufix numit ÔÇ×tematicÔÇŁ, secven╚Ť─â care st─â la baza cre─ârii unui num─âr de forme din paradigm─â, ├«n timp ce pentru alte forme este selectat─â alt─â tem─â. 2. ├Än terminologia GBx, ├«n teoria rolurilor tematice, denume╚Öte unul dintre rolurile atribuite de capul verbal. 3. ├Än teoria func╚Ťiilor pragmatice (vezi func╚Ťie), denume╚Öte una dintre cele dou─â func╚Ťii pragmatice ale unui enun╚Ť; 4. ├Än teoria textului, tema frazei (╚ścoala de la Praga), ca unitate lingvistic─â neaccentuat─â ├«n fraz─â (N. Chomsky).
TEMA DE ZBOR exerci╚Ťiu care trebuie executat f─âr─â abatere de la metodologia de preg─âtire pentru a nu periclita securitatea zborului. ├Än func╚Ťie de gradul de preg─âtire al pilotului sau al para╚Öutistului nivelul temei de zbor devine mai complex.
tem─â (fr. th├Ęme; germ. Thema; engl. theme; it. tema), ideea muzical─â integral expus─â, cu sens de sine st─ât─âtor. Particularit─â╚Ťile expresive ╚Öi structurale ale t. depind de particularit─â╚Ťile stilului* ╚Öi ale formei* muzicale ├«n care se ├«ncadreaz─â ╚Öi, implicit, de specificul travaliului (v. dezvoltare) la care urmeaz─â s─â fie supus─â. Astfel, t. de fug─â* ÔÇô ale c─ârei dimensiuni oscileaz─â ├«ntre un motiv* ╚Öi o perioad─â (1) ÔÇô este adecvat─â trat─ârii prin modalit─â╚Ťi preponderent contrapunctice (augmentare* ╚Öi diminuare* ritmic─â, inversare*, recuren╚Ť─â etc.); temele sonatei* ÔÇô acoperind fiecare aprox. o perioad─â ÔÇô sunt construite pe de o parte ├«n func╚Ťie de opozi╚Ťia care se instituie ├«ntre ele, iar pe de alt─â parte ├«n func╚Ťie de opera╚Ťiile dezvoltatoare la care urmeaz─â s─â fie supuse; t. ciclului varia╚Ťional (sau a temei cu varia╚Ťiuni) se distinge prin capacitatea de a suporta un amplu travaliu varia╚Ťional; t. (sau temele) rondo*-ului ÔÇô dep─â╚Öind ├«n general lungimea unei fraze* ÔÇô au structuri relativ mai simple ╚Öi adopt─â un ton relaxat, destins. T. cu varia╚Ťiuni gen (I, 2) (de ex. ├«n cadrul sonatei); se distinge prin capacitatea de a suporta un amplu travaliu varia╚Ťional [v. varia╚Ťie (1)]. Av├ónd ca punct de plecare o t. proprie ╚Öi, cu prec─âdere, una preluat─â din crea╚Ťia altor compozitori (sau din cea anonim─â, inclusiv folcloric─â), varia╚Ťiunile modific─â treptat t. prin procedee ornamentale* ╚Öi figurative*, contururile acesteia r─âm├ón├ónd recognoscibile, dat─â fiind p─âstrarea unor piloni melodici ╚Öi, mai ales, armonici. Tonalitatea (2) r─âm├óne pe parcursul varia╚Ťiilor cea de baz─â, singura abatere permis─â fiind (├«n cazul unei t. majore*) o temporar─â ├«nscriere a uneia dintre varia╚Ťii ├«n omonima* minor─â*. Sunt mai rare cazurile ├«n care, ├«n cadrul t. cu varia╚Ťiuni de tip ÔÇ×ornamentalÔÇŁ, se apeleaz─â ╚Öi la procedee contrapunctice*, de felul acelora ├«nt├ólnite ├«n passacaglie* sau ├«n ciacon─â*; uneori, ciclul poate sf├ór╚Öi (ca la Beethoven, Brahms, Reger) printr-o fug─â*. C├ónd ciclul este mai evoluat, se disting subcicluri, marcate de revenirea periodic─â a t. (la r├óndu-i mai mult sau mai pu╚Ťin modificat─â).
T├ëM─é s. f. (cf. fr. th├Ęme. it. tema, lat. thema, gr. thema ÔÇ×subiectÔÇŁ): parte a unui cuv├ónt alc─âtuit─â din r─âd─âcina acestuia + prefixul ╚Öi sufixul cu care este format, comun─â tuturor formelor flexionare ale cuv├óntului. ÔŚŐ ~ lexic├íl─â: t. comun─â ├«ntregii flexiuni a unui cuv├ónt, caracterizat─â prin prezen╚Ťa unor afixe (prefixe ╚Öi sufixe) cu valoare exclusiv lexical─â (de elemente care contribuie la formarea unor cuvinte noi). Din acest punct de vedere, unele t. lexicale pornesc de la substantive ╚Öi adjective ╚Öi ├«n acest caz se numesc t. lexicale nominale, ca de exemplu: substantivele copili╚Ť─â (< copil + i╚Ť─â) ╚Öi bun─âtate (< bun + -─âtate), verbele ├«nfrumuse╚Ťa (< ├«n- + frumuse╚Ťe- + -a) ╚Öi ├«nro╚Öi (< ├«n- + ro╚Öu + -i) sunt formate de la t. lexicale nominale, altele ├«ns─â pornesc de la verbe ╚Öi ├«n acest caz se numesc t. lexicale verbale, ca de exemplu: substantivele scutur─âtur─â (< scutura + -─âtur─â) ╚Öi pref─âc─âtorie (< preface + -─âtor + -ie) sunt formate de la t. lexicale verbale. ÔŚŐ ~ flexion├ír─â: t. specific─â unei singure forme sau unui grup de forme ale unei p─âr╚Ťi de vorbire, ca de exemplu t─âcea (t. flexionar─â a imperfectului), t─âcu (t. perfectului simplu), iar t─âcuse (t. mai mult ca perfectului) ÔÇô valabile pentru toate persoanele ╚Öi numerele la aceste timpuri (la ele se adaug─â desinen╚Ťele de persoan─â ╚Öi de num─âr).

Tem─â dex online | sinonim

Tem─â definitie

Intrare: tem─â
tem─â substantiv feminin