Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 932939:

TELÚRIC1, -Ă, telurici, -e, adj. (Livresc) Care se referă la pămînt, care ține de pămînt; pămîntesc. Întreaga noapte e dominată... de cîntecul neîntrerupt și teluric al milioanelor de greieri, dezlănțuiți. BOGZA, C. O. 397. Fără îndemn, lăutarii își porniră iar tînguirea lor bizară – ca un freamăt al pădurilor și ca un susur teluric. SADOVEANU, Z. C. 51. Cocsul, antracitul, aceste negre excedente A capitalului teluric din timpul antedeluvian Abia acum, în vremea noastră, dau rezultate excelente În sobele de teracotă, de fontă și de porțelan. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 34. ◊ Curent teluric = curent electric care circulă prin sol.

Teluric dex online | sinonim

Teluric definitie