teluric definitie

13 definiții pentru teluric

TELÚRIC, -Ă, telurici, -ce, adj. (Livr.) Care aparține pământului, privitor la pământ; pământesc. ◊ Curent teluric = curent electric care circulă prin sol. – Din fr. tellurique.
TELÚRIC, -Ă, telurici, -ce, adj. (Livr.) Care aparține Pământului, privitor la pământ; pământesc. ◊ Curent teluric = curent electric care circulă prin sol. – Din fr. tellurique.
TELÚRIC2, -Ă, telurici, -e, adj. Care e compus cu telurul, care rezultă din telur. Acid teluric.
TELÚRIC1, -Ă, telurici, -e, adj. (Livresc) Care se referă la pămînt, care ține de pămînt; pămîntesc. Întreaga noapte e dominată... de cîntecul neîntrerupt și teluric al milioanelor de greieri, dezlănțuiți. BOGZA, C. O. 397. Fără îndemn, lăutarii își porniră iar tînguirea lor bizară – ca un freamăt al pădurilor și ca un susur teluric. SADOVEANU, Z. C. 51. Cocsul, antracitul, aceste negre excedente A capitalului teluric din timpul antedeluvian Abia acum, în vremea noastră, dau rezultate excelente În sobele de teracotă, de fontă și de porțelan. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 34. ◊ Curent teluric = curent electric care circulă prin sol.
telúric (livr.) adj. m., pl. telúrici; f. telúrică, pl. telúrice
telúric adj. m., pl. telúrici; f. sg. telúrică, pl. telúrice
TELÚRIC adj. v. pământesc, terestru.
TELÚRIC, -Ă adj. 1. (Liv.) Referitor la pământ, pământesc. ♦ (Fiz.) Curent teluric = curent electric care circulă prin sol. 2. Acid teluric = acid foarte slab care se obține prin oxidarea telurului cu acid cloric. [< fr. tellurique, cf. lat. tellus – pământ].
TELÚRIC, -Ă adj. 1. referitor la pământ, pământesc, terestru. ♦ curent ~ = curent electric care circulă prin sol. 2. care conține telur. ♦ acid ~ = acid foarte slab obținut prin oxidarea telurului cu acid cloric. (< fr. tellurique)
TELÚRIC1 ~că (~ci, ~ce) Care conține telur; cu telur în componență. Compus ~.Acid ~ acid foarte slab, obținut prin oxidarea telurului cu acid clorhidric. /<fr. tellurique, germ. tellurisch
TELÚRIC2 ~că (~ci, ~ce) livr. Care ține de Pământ; propriu Pământului; pământesc; terestru. ◊ Curent ~ curent electric care circulă prin sol. /<fr. tellurique, germ. telurisch
telúric, -ă adj. (d. telur). Chim. Acid teluric, produs de telur.
teluric adj. v. PĂMÎNTESC. TERESTRU.

teluric dex

Intrare: teluric
teluric adjectiv