TELESCRIPTÓR, telescriptoare, s. n. Teleimprimator. – Din fr. téléscripteur.

TELESCRIPTÓR, telescriptoare, s. n. Teleimprimator. – Din fr. téléscripteur.

!telescriptór (-les-crip-/-le-scrip-) s. n., pl. telescriptoáre

telescriptór s. n. (sil. mf. -scrip-), pl. telescriptoáre

TELESCRIPTÓR s. v. teleimprimator.

TELESCRIPTÓR s.n. Înregistrator automat al unei comunicări telefonice; teleimprimator. [Pl. -oare. / < fr. téléscripteur].

TELESCRIPTÓR s. n. teleimprimator. (< fr. téléscripteur)

TELESCRIPTÓR ~oáre n. Aparat telegrafic cu ajutorul căruia se transmit la distanță și se recepționează mesaje în literele alfabetului obișnuit; teleimprimator. /<fr. téléscripteur

TELESCRIPTOR s. (FIZ.) teleimprimator.

telescriptór s. n. (comunic.) Teleimprimator ◊ „Un telefon obișnuit și un telescriptor, de asemenea obișnuit, conectate printr-un phonotip – un aparat care transformă sunetele în semne grafice [...] reprezintă un sistem de telefon pentru surzi, prezentat recent la Geneva.” I.B. 22 III 73 p. 4 (din fr. téléscripteur; LTR, DTP; DEX, DN3)