TELESCÓPIC, -Ă, telescopici, -ce, adj. 1. Care aparține telescopului, privitor la telescop; care se face sau se vede cu ajutorul telescopului, bazat pe utilizarea telescopului. 2. (Despre tuburi) Care pătrunde în golul altui tub, fără joc prea mare; (despre mecanisme) alcătuit din tuburi glisante care permit alungirea ori scurtarea. – Din fr. téléscopique.

TELESCÓPIC, -Ă, telescopici, -ce, adj. 1. Care aparține telescopului, privitor la telescop; care se face sau se vede cu ajutorul telescopului, bazat pe utilizarea telescopului. 2. (Despre tuburi) Care pătrunde în golul altui tub, fără joc prea mare; (despre mecanisme) alcătuit din tuburi glisante care permit alungirea ori scurtarea. – Din fr. télescopique.

TELESCÓPIC, -Ă, telescopici, -e, adj. Care se referă la telescop, care privește telescopul; care se face sau se vede cu ajutorul telescopului. Lentilă telescopică. Observații telescopice.

!telescópic (-les-co-/-le-sco-) adj. m., pl. telescópici; f. telescópică, pl. telescópice

telescópic adj. m. (sil. mf. -sco-), pl. telescópici; f. sg. telescópică, pl. telescópice

TELESCÓPIC, -Ă adj. 1. Referitor la telescop. 2. (Despre tuburi) Care poate pătrunde unul în golul celuilalt. [Cf. fr. télescopique, germ. teleskopisch].

TELESCÓPIC, -Ă adj. 1. referitor la telescop. 2. (despre tuburi) care se poate lungi sau scurta, intrând unul în golul celuilalt. (< fr. télescopique)

TELESCÓPIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de telescop; propriu telescopului. 2) Care este realizat cu telescopul. Observații ~ce. 3) tehn. (despre tuburi) Care poate pătrunde unul în golul celuilalt, pentru a putea fi alungit sau scurtat. 4) Care este alcătuit din astfel de tuburi. Antenă ~că. [Sil. -le-sco-] /<fr. téléscopique

telescopic a. 1. care se face cu telescopul: observațiuni telescopice; 2. ce nu se poate vedea decât cu telescopul: planete telescopice.

*telescópic, -ă adj. (d. telescop). Relativ la telescop. Făcut pin telescop: observațiunĭ telescopice. Care nu se vede de cît cu telescopu: plantele telescopice.