telerecording definitie

7 definiții pentru telerecording

TELERECÓRDING s. n. Aparat folosit pentru înregistrarea și redarea imaginilor, utilizând înregistrarea pe film a imaginilor de pe ecranul unui monitor2 (2) de televizor. ◊ Peliculă pe care s-a făcut această înregistrare. – Din engl. telerecording.
TELERECÓRDING s. n. Aparat folosit pentru înregistrarea și redarea imaginilor, utilizând înregistrarea pe film a imaginilor de pe ecranul unui monitor2 (2) de televizor. ♦ Peliculă pe care s-a făcut această înregistrare. – Din engl. telerecording.
telerecórding s. n.
telerecórding s. n.
TELERECÓRDING s.n. Înregistrare pe peliculă cinematografică a emisiunilor de televiziune prin filmarea directă a ecranului cu ajutorul unui aparat special sau prin realizarea baleiajului electronic direct pe suprafața unei pelicule sensibile la radiații. ♦ Aparat folosit în acest scop. ♦ Peliculă pe care s-a făcut o asemenea înregistrare. [< engl. telerecording].
TELERECÓRDING s. n. înregistrare pe peliculă cinematografică a emisiunilor de televiziune prin filmarea directă a ecranului cu ajutorul unui aparat special sau prin realizarea baleiajului electronic direct pe suprafața unei pelicule sensibile la radiații; aparatul folosit. (< engl. telerecording)
TELERECÓRDING n. 1) Operație de înregistrare pe peliculă cinematografică a emisiunilor televizate prin filmarea directă a ecranului. 2) Instalație cu ajutorul căreia se realizează asemenea înregistrări. 3) Peliculă pe care s-a făcut o asemenea înregistrare. /<engl. telerecording

telerecording dex

Intrare: telerecording
telerecording substantiv neutru