telereceptor definitie

5 definiții pentru telereceptor

TELERECEPTÓR, telereceptori, s. m. (Biol.) Sistem exteroceptiv vizual, auditiv sau olfactiv care permite percepția stimulilor de la distanță. – Din fr. télérécepteur.
TELERECEPTÓR, telereceptori, s. m. (Biol.) Sistem exteroceptiv vizual, auditiv sau olfactiv care permite percepția stimulilor de la distanță. – Din fr. télérécepteur.
telereceptór s. m., pl. telereceptóri
TELERECEPTÓR s.m. Exteroceptor (ochiul, urechea, nasul) care recepționează stimuli senzoriali de la distanță. [< fr. télérécepteur].
TELERECEPTÓR s. m. exteroceptor (ochiul, urechea, nasul) care recepționează stimulii senzoriali de la distanță. (< fr. télérécepteur)

telereceptor dex

Intrare: telereceptor
telereceptor substantiv masculin