teleobiectiv definitie

8 definiții pentru teleobiectiv

TELEOBIECTÍV, teleobiective, s. n. Obiectiv fotografic asemănător cu o lunetă, care se atașează camerelor de luat vederi sau aparatelor de fotografiat, folosit la fotografierea obiectivelor situate la depărtări mari. [Pr.: -le-o-] – Din fr. téléobjectif, germ. Teleobjektiv.
TELEOBIECTÍV, teleobiective, s. n. Obiectiv fotografic asemănător cu o lunetă, care se atașează camerelor de luat vederi sau aparatelor de fotografiat, folosit la fotografierea obiectivelor situate la depărtări mari. [Pr.: -le-o-] – Din fr. téléobjectif, germ. Teleobjektiv.
TELEOBIECTÍV, teleobiective, s. n. Obiectiv fotografic folosit la fotografierea obiectelor situate la depărtări mari.
!teleobiectív (-le-o-biec-) s. n., pl. teleobiectíve
teleobiectív s. n. (sil. -le-; mf. -ob-iec-), pl. teleobiectíve
TELEOBIECTÍV s.n. Obiectiv fotografic, cu distanță focală lungă, folosit la fotografierea obiectivelor foarte îndepărtate. [Pron. -le-o-bi-ec-. / cf. fr. téléobjectif].
TELEOBIECTÍV s. n. obiectiv fotografic, cu distanță focală lungă, folosit la fotografierea obiectivelor situate la distanțe mari. (< fr. téléobjectif, germ. Teleobjektiv)
TELEOBIECTÍV ~e n. Obiectiv pentru fotografierea sau filmarea unor obiecte de la distanță. [Sil. -le-o-biec-] /<fr. téléobjectif, germ. Teleobjektiv

teleobiectiv dex

Intrare: teleobiectiv
teleobiectiv substantiv neutru
  • silabisire: -le-; mf. -ob-iec-