TELENCEFÁL, telencefale, s. n. Partea anterioară, terminală, a encefalului embrionar. – Din fr. téléncéphale.

TELENCEFÁL, telencefale, s. n. Partea anterioară, terminală, a encefalului embrionar. – Din fr. télencéphale.

TELENCEFÁL, telencefale, s. n. Partea anterioară terminală a creierului.

!telencefál (te-len-/tel-en-) s. n., pl. telencefále

telencefál s. n. (sil. mf. tel-), pl. telencefále

TELENCEFÁL s.n. (Anat.) Partea anterioară a creierului. [Pl. -luri, -le. / < fr. télencéphale].

TELENCEFÁL s. n. partea anterioară a creierului. (< fr. télencéphale)

TELENCEFÁL ~uri n. anat. Partea anterioară, terminală, a encefalului embrionar. /<fr. télencéphale

TEL-, v. TELO-1. □ ~algie (v. -algie), s. f., senzație de durere care apare în altă parte decît în locul leziunii; ~angiectazie (v. angi/o-, v. -ectazie), s. f., dilatație a vaselor capilare din piele; ~autograf (v. auto-, v. -graf), s. n., teleautograf*; ~encefal (v. -encefal), s. n., partea anterioară a creierului.