teleleică definitie

11 definiții pentru teleleică

TELELÉICĂ, teleleici, s. f. (Pop.) Femeie care umblă de colo până colo, flecărind și bârfind; femeie ușuratică, stricată, haimana. – Teleleu + suf. -eică.
TELELÉICĂ, teleleici, s. f. (Pop.) Femeie care umblă de colo până colo, flecărind și bârfind; femeie ușuratică, stricată, haimana. – Teleleu + suf. -eică.
TELELÉICĂ, teleleici, s. f. Femeie ușuratică, stricată. Nu se putea desprinde de teleleica asta de Nica, de parcă îl vrăjise. CAMIL PETRESCU, O. I 271. Văduvele se alegeau abia cu cîte o lumînare. Teleleicile plecau cu cîte trei testemele. Orfanii își stricau gura degeaba. MACEDONSKI, O. III 101. Amănunțita lui cunoaștere a lumii de... șmecheri, de teleleici, de tîrfe. M. I. CARAGIALE, C. 59.
teleléică (pop.) s. f., g.-d. art. teleléicii; pl. teleléici
teleléică s. f., g.-d. art. teleléicii; pl. teleléici/teleléice
TELELÉICĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, intermediară, mijlocitoare prostituată, târfă.
TELELÉICĂ ~ci f. pop. Femeie care umblă fără rost, flecărind și bârfind; femeie ușuratică. /teleleu + suf. ~eică
teleléică, teleléici, s.f. (reg.) 1. femeie ușuratică și intrigantă; târfă. 2. misită, samsaroaie.
teleleică f. 1. samsaroaică, mijlocitoare (și telăliță): auzi telălița cum își laudă marfa? AL.; 2. fam. femeie care bârfește de toți. [V. telal].
teleléĭcă f., pl. e și ĭ (d. telal). Munt. Misită, samsaroaĭcă. Fig. Tarbă. V. malercă și talaniță.
teleleică s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. INTERMEDIARĂ. MIJLOCITOARE. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ.

teleleică dex

Intrare: teleleică
teleleică