TELEIMPRIMATÓR, teleimprimatoare, s. n. Aparat telegrafic cu ajutorul căruia se transmit și se recepționează pe o bandă sau pe o coală de hârtie texte cu literele alfabetului; telescriptor. [Pr.: -le-im-] – Tele- + imprimator (după fr. téléimprimeur).

TELEIMPRIMATÓR, teleimprimatoare, s. n. Aparat telegrafic cu ajutorul căruia se transmit și se recepționează pe o bandă sau pe o coală de hârtie texte cu literele alfabetului; telescriptor. [Pr.: -le-im-] – Tele- + imprimator (după fr. téléimprimeur).

TELEIMPRIMATÓR, teleimprimatoare, s. n. Aparat telegrafic cu ajutorul căruia se transmit și se recepționează texte cu literele obișnuite ale alfabetului (și nu cu semnele convenționale).

teleimprimatór s. n., pl. teleimprimatoáre

teleimprimatór s. n. (sil. -le-im-), pl. teleimprimatoáre

TELEIMPRIMATÓR s. (FIZ.) telescriptor.

TELEIMPRIMATÓR s.n. Aparat telegrafic cu care se transmite și se recepționează comunicări, texte etc. în literele alfabetului obișnuit. [Pron. -le-im-. / < tele- + imprimator, după fr. téléimprimeur].

TELEIMPRIMATÓR s. n. aparat telegrafic cu care se transmit și se recepționează comunicări, texte etc. în literele alfabetului obișnuit; telescriptor, teletip (1). (după fr. téléimprimeur)

TELEIMPRIMATÓR ~oáre n. Aparat telegrafic cu ajutorul căruia se transmit la distanță și se recepționează mesajele în literele alfabetului obișnuit; telescriptor. [Sil. -le-im-pri-] /tele- + imprimator

TELEIMPRIMATOR s. (FIZ.) telescriptor.

telefón-teleimprimatór s. n. 1978 Telefon cu teleimprimator destinat surzilor v. minitelex //din telefon + teleimprimator//

teleimprimatór s. n. (comunic.) Aparat telegrafic care permite transmiterea directă a unui text prin dactilografiere și recepția lui la postul de destinație ◊ „La mai mult de o săptămână de la tragicul eveniment, Televiziunea Română n-a găsit știrea pe teleimprimatoarele sale. Pe ecranul vinovatei tăceri, lozinca ucigătoare: «Moarte intelectualilor!».” R.l. 8 VI 91 p. 4; v. și display (1975) (din tele-2 + imprimator, după fr. téléimprimeur; DEX)