teleguță definitie

11 definiții pentru teleguță

cotígă sf [At: PSALT. 310/31 / V: căt~, ~tiúgă / Pl: ~igi, (înv) ~íge / E: ucr кoтигa] 1 Căruță scurtă pentru transporturi ușoare. 2 Cantitate care se poate transporta cu cotiga (1, 3, 6). 3 Car mic. 4 Car sărăcăcios, cu coșul stricat. 5 Căruță cu două roți Si: teleagă. 6 Car mai lung cu care se aduc lemne de la pădure. 7 (Înv) Car mare, cu pereții metalici, întregi, folosit la transportul gunoaielor. 8 (Prc) Fiecare dintre cele două roți, de mărime inegală, legate printr-o osie, pe care se reazemă grindeiul plugului Si: (reg) căroaie, rotilă, teleagă, teleguță. 9 (Reg; fig) Preot bătrân și bărbos.
TELEGÚȚĂ, teleguțe, s. f. Diminutiv al lui teleagă; telegea. – Teleagă + suf. -uță.
TELEGÚȚĂ, teleguțe, s. f. Diminutiv al lui teleagă; telegea. – Teleagă + suf. -uță.
TELEGÚȚĂ, teleguțe, s. f. Diminutiv al lui teleagă. Venise la el un diacon de la mitropolie cu o teleguță. CAMIL PETRESCU, O. II 708. Nemaipomenit amestec de foarte nou și de foarte vechi, de apus și de răsărit... briști, berline și cotiuge, lăcuite cupeuri de Viena și teleguțe dezghiocate din scoabe. C. PETRESCU, A. R. 9. Îi luară și cal și teleguță și butoi. ISPIRESCU, L. 374. ◊ Expr. Nici în car, nici în căruță, nici în teleguță v. car.
telegúță s. f., g.-d. art. telegúței; pl. telegúțe
telegúță s. f., g.-d. art. telegúței; pl. telegúțe
TELEGÚȚĂ s. (reg.) telegea.
teleguță f. 1. teleagă mică: nici în căruță, nici în teleguță; 2. partea dinainte a plugului.
cotígă (sud) și cotĭúgă (nord) f., pl. ĭ (rut. kotĭúga, cîne, ca fr. chien, „cîne” și „roabă”). Căruță pe doŭă roate (de dus gunoĭ ș. a.). Partea din ainte a pluguluĭ (în nord teleagă și teleguță), compusă din cele doŭă roate. Căruță de dus cîniĭ prinșĭ pe strade (numită și ladă și droagă). Un fel de camion maĭ grosolan (caracterizat pin doŭă grinzĭ lungĭ și groase), foarte obișnuit în Moldova, în al căreĭ nord se numește cotĭugar.
telegúță f., pl. e. Teleagă mică. Cotiga pluguluĭ (Trans.). Prov. Nicĭ în car, nicĭ în căruță, nicĭ în teleguță, se zice cînd nu-țĭ place ceva în nicĭ un fel.
TELEGUȚĂ s. (reg.) telegea.

teleguță dex

Intrare: teleguță
teleguță substantiv feminin