TELEGRAFIÁ, telegrafiez, vb. I. Intranz. și tranz. A transmite ceva prin telegraf; a trimite o telegramă. [Pr.: -fi-a] – Din fr. télégraphier.

TELEGRAFÍE, telegrafii, s. f. Telecomunicație care constă în transmiterea mijlocită, prin semnale electromagnetice, optice etc., a unui text scris; telecomunicație realizată cu ajutorul telegrafului. ◊ Telegrafie fără fir = radiotelegrafie. – Din fr. télégraphie.

TELEGRAFIÁ, telegrafiez, vb. I. Intranz. și tranz. A transmite ceva prin telegraf; a trimite o telegramă. [Pr.: -fi-a] – Din fr. télégraphier.

TELEGRAFÍE, telegrafii, s. f. Telecomunicație care constă în transmiterea mijlocită, prin semnale electromagnetice, optice etc., a unui text scris; telecomunicație realizată cu ajutorul telegrafului. ◊ Telegrafie fără fir = radiotelegrafie. – Din fr. télégraphie.

TELEGRAFIÁ, telegrafiez, vb. I. Tranz. A face cuiva o comunicare prin telegramă; a trimite o telegramă. Telegrafiază-mi cînd vii! ◊ Refl. impers. Se telegrafie în toate părțile. VLAHUȚĂ, O. A. I 154.

TELEGRAFÍE, telegrafii, s. f. Telecomunicație realizată cu ajutorul telegrafului. ◊ Telegrafie fără fir = comunicație telegrafică prin unde electromagnetice; radiotelegrafie.

telegrafiá (a ~) (-le-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 telegrafiáză, 1 pl. telegrafiém (-fi-em); conj. prez. 3 să telegrafiéze; ger. telegrafiínd (-fi-ind)

telegrafíe (-le-gra-) s. f., art. telegrafía, g.-d. art. telegrafíei; pl. telegrafíi, art. telegrafíile

telegrafía vb. (sil. -gra-fi-a), ind. prez. 1 sg. telegrafiéz, 3 sg. și pl. telegrafiáză, 1 pl. telegrafiém (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. telegrafiéze; ger. telegrafiínd (sil. -fi-ind)

telegrafíe s. f. (sil. -gra-) → grafie

TELEGRAFIÁ vb. (rar) a depeșa, (Maram. și Transilv.) a șurgăni.

TELEGRAFIE FĂRĂ FÍR s. v. radiotelegrafie.

TELEGRAFIÁ vb. I. intr., tr. A expedia, a transmite o telegramă. [Pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. télégraphier].

TELEGRAFÍE s.f. Transmitere la distanță a unor semne grafice și înregistrarea lor cu ajutorul telegrafului. ♦ Telegrafie fără fir = radiotelegrafie. [Gen. -iei. / < fr. télégraphie].

TELEGRAFIÁ vb. intr., tr. a transmite o telegramă. (< fr. télégraphier)

TELEGRAFÍE s. f. transmitere la distanță a unor semne grafice și înregistrarea lor cu ajutorul telegrafului. ♦ ~ fără fir = radiotelegrafie. (< fr. télégraphie)

A TELEGRAFIÁ ~éz tranz. (știri, vești, informații) A transmite la distanță prin telegraf. [Sil. -le-gra-fi-a] /<fr. télégraphier

TELEGRAFÍE ~i f. Transmitere la distanță și înregistrare de la distanță a unor mesage scrise cu ajutorul telegrafului. ◊ ~ fără fir radiotelegrafie. [G.-D. telegrafiei; Sil. -le-gra-] /<fr. télégraphie

telegrafià v. a transmite prin telegraf.

telegrafie f. arta de a construi și de a întrebuința telegrafele: școală de telegrafie.

*telegrafíe f. (d. telegraf). Știința telegrafuluĭ.

*telegrafiéz v. tr. (fr. télégraphier). Transmit pin telegraf: ĭ-a telegrafiat vestea, ĭ-a telegrafiat să vie. V. intr. Mă servesc de telegraf.

TELEGRAFIA vb. (rar) a depeșa, (Maram. și Transilv.) a șurgăni.

TELEGRAFIE FĂRĂ FIR s. (FIZ.) radiotelegrafie.

TELE- „departe, de la distanță; televiziune”. ◊ gr. tele „departe, la distanță” > fr. télé-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. tele-. □ ~autograf (v. auto-, v. -graf), s. n., aparat care poate transmite la distanță scrisul și desenele; sin. teleautograf; ~autografie (v. auto-, v. -grafie), s. f., transmitere la distanță a scrisului și desenelor prin intermediul teleautografului; ~cardiogramă (v. cardio-, v. -gramă), s. f., înregistrare a electrocardiogramei de la distanță; ~chinezie (~kinezie) (v. -chinezie), s. f., acțiune mecanică la distanță fără instrumente materiale; ~cinematograf (v. cinemato-, v. -graf), s. n., aparat care servește la transmiterea unui film de lung metraj la televiziune; ~clinometru (v. clino-, v. -metru1), s. n., instrument cu ajutorul căruia se măsoară deviația sondelor de la verticală, la care indicațiile sînt transmise, pe cale electrică, la suprafață; ~dinamie (v. -dinamie), s. f., acțiune de transmitere la distanță a energiei; ~fon (v. -fon), s. n., 1. Telecomunicație constînd în realizarea de convorbiri la distanță prin intermediul undelor electromagnetice propagate de-a lungul unor fire. 2. Aparat electric care are un transmițător și un receptor cu ajutorul căruia se pot face convorbiri la distanță; ~fonie (v. -fonie1), s. f., transmitere bilaterală la distanță a sunetelor cu ajutorul telefonului; ~fonometrie (v. fono-1, v. -metrie1), s. f., operație de determinare a calității transmisiunilor telefonice; ~fonometru (v. fono-1, v. -metru1), s. n., aparat care indică numărul și durata convorbirilor telefonice; ~fotografie (v. foto-, v. -grafie), s. f., transmitere de imagini statice prin intermediul curentului electric; ~gamie (v. gamie), s. f., capacitate a unor indivizi masculi de a atrage femelele de la mare distanță, datorită eliberării unor substanțe specifice, numite feromoni; ~geneză (v. -geneză), s. f., reproducere prin însămînțare artificială; ~gnozie (v. -gnozie), s. f., prezumtivă cunoaștere a evenimentelor, depărtate ca loc sau timp, pe alte căi decît cele perceptive sau intelectuale; ~gonie (v. -gonie), s. f., teorie eronată potrivit căreia o femelă vivipară conservă toată viața sa amprenta primului mascul care a fecundat-o; ~graf (v. -graf), s. n., aparat folosit pentru producerea, recepția și transformarea semnalelor telegrafice în scopul transmiterii telegramelor; ~grafie (v. -grafie), s. f., transmitere la distanță, prin semnale electromagnetice, optice etc. a unui text scris; ~gramă (v. -gramă), s. f., comunicare transmisă cu ajutorul telegrafului sau al radiotelegrafului; ~limnigraf (v. limni-, v. -graf), s. n., limnigraf comandat de la distanță; ~manie (v. -manie), s. f., preocupare excesivă pentru emisiunile de televiziune; ~metrie (v. -metrie1), s. f., tehnică a măsurării distanțelor cu ajutorul telemetrului; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument optic utilizat la măsurarea rapidă a distanței care separă un observator de un punct depărtat sau inaccesibil; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., schimbare a formei unui organ sau organist sub influența unor stimuli care acționează de la distanță; ~opsie (v. -opsie), s. f., tulburare în perceperea distanțelor prin care obiectele sînt percepute la o distanță mai mare decît sînt în realitate; ~patie (v. -patie), s. f., posibilitate parapsihologică de a transmite gîndul la distanță, fără intermediul organelor de simț; ~pedagogie (v. ped/o-1, v. -agogie), s. f., ramură a pedagogiei, care studiază problemele teoretice și practice ale instrucției și educației prin televiziune; ~radiofotografie (v. radio-, v. foto-, v. -grafie), s. f., aplicare a televiziunii în radiofotografie; ~radiografie (v. radio-, v. -grafie), s. f., radiografie care se execută plasînd sursa de raze la o distanță mare de subiect; ~radioscopie (v. radio-, v. -scopie), s. f., aplicare a televiziunii la radioscopie; ~radioterapie (v. radio-, v. -terapie), s. f., radioterapie, la care sursa de raze se află la o distanță mare; ~scaf (v. -scaf), s. n., teleferic submarin care circulă pe un plan înclinat; ~scop (v. -scop), s. n., instrument optic utilizat la observarea corpurilor cerești; ~stereograf (v. stereo-, v. -graf), s. n., aparat cu care se pot transmite la distanță desene, texte, fotografii etc., imprimate în prealabil pe un film special; ~stereoscop (v. stereo-, v. -scop), s. n., aparat care permite, prin lărgirea cîmpului vizual, o mărire a paralaxelor, ceea ce generează efecte de vedere în relief; ~tecă (v. -tecă), s. f., colecție de filme de televiziune; ~termometru (v. termo-, v. -metru1), s. n., termometru a cărui citire se face de la distanță; ~tip (v. -tip), s. n., instalație telegrafică la care receptarea semnalelor se realizează sub formă de caractere tipografice; ~top (v. -top); s. n., aparat topografic format dintr-o busolă și un telemetru optic cu bază variabilă.