telegraf definitie

22 definiții pentru telegraf

TELEGRÁF, (1, 2) telegrafe, s. n., (3) telegrafi, s. m. 1. S. n. Telecomunicație care transmite la distanță semnale (corespunzătoare literelor și cifrelor) cu ajutorul unor aparate electromagnetice; ansamblul instalațiilor necesare în acest scop. ♦ Aparat folosit pentru producerea, recepția și transformarea semnalelor telegrafice în scopul transmiterii telegramelor. 2. S. n. (Înv.) Aparat situat pe înălțimi sau în turnuri de semnalizare, pentru transmiterea la distanță a unor semnale optice. 3. S. m. Nume dat unor plante erbacee ornamentale cu flori albe, mirositoare și cu tulpina agățătoare ajungând până la 5-6 metri (Boussingaultia baselloides), sau cu florile mici, roz-purpurii și cu tulpina fragilă (Tradescantia virginica). – Din fr. télégraphe.
TELEGRÁF, (1, 2) telegrafe, s. n., (3) telegrafi, s. m. 1. S. n. Telecomunicație care transmite la distanță semnale (corespunzătoare literelor și cifrelor) cu ajutorul unor aparate electromagnetice; ansamblul instalațiilor necesare în acest scop. ♦ Aparat folosit pentru producerea, recepția și transformarea semnalelor telegrafice în scopul transmiterii telegramelor. 2. S. n. (Înv.) Aparat situat pe înălțimi sau în turnuri de semnalizare, pentru transmiterea la distanță a unor semnale optice. 3. S. m. Nume dat unor plante erbacee ornamentale cu flori albe, mirositoare și cu tulpina agățătoare ajungând până la 5-6 metri (Boussingaultia baselloides), sau cu florile mici, roz-purpurii și cu tulpina fragilă (Tradescantia virginica). – Din fr. télégraphe.
TELEGRÁF1 s. m. Nume dat unor plante agățătoare cu flori mici, albe, cu miros plăcut și cu tulpina ajungînd pînă la 5-6 m (Boussingaultia baselloides) sau cu florile mici, roz-purpurii și cu tulpina fragilă (Tradescantia virginica), cultivate mai ales ca plante ornamentale.
TELEGRÁF2, telegrafe, s. n. 1. Telecomunicație care transmite la distanță semnale (corespunzătoare literelor și cifrelor) cu ajutorul unor aparate electromagnetice; ansamblul instalațiilor necesare în acest scop. Ne-a înștiințat încă de-aseară, prin telegraf, că sosește azi. REBREANU, R. I 143. Am răspuns cîteva cuvinte de mulțumire prin telegraf. ALECSANDRI, S. 11. 2. Aparat pentru transmiterea la distanță a unor semnale optice, situat pe înălțimi sau în turnuri de semnalizare.
telegráf1 (plantă) (-le-graf) s. m.
telegráf2 (aparat, telegrafie) (-le-graf) s. n., pl. telegráfe
telegráf (plantă) s. m. (sil. -graf )
telegráf (telecomunicație, aparat) s. n. (sil. -graf), pl. telegráfe
TELEGRÁF s. v. telegramă.
TELEGRÁF s.m. Plantă erbacee originară din America de Sud, cu flori mici, albe, cu miros plăcut, dispuse în ciorchini lungi și cu tulpina volubilă. [Cf. germ. Telegraphenpflanze].
TELEGRÁF s.n. 1. Telecomunicație constând în transmiterea la distanță a semnalelor (corespunzătoare literelor și cifrelor) cu ajutorul unor aparate electromagnetice; ansamblul instalațiilor folosite în acest scop. 2. Aparat pentru transmiterea la distanță a telegramelor. [Pl. -fe, -furi. / < fr. télégraphe, cf. gr. tele – departe, graphein – a scrie].
TELEGRÁF I. s. n. 1. telecomunicație a semnalelor (corespunzătoare literelor și cifrelor) cu ajutorul unor aparate electromagnetice; ansamblul instalațiilor. 2. aparat pentru transmiterea la distanță a telegramelor. II. s. m. plantă erbacee originară din America de Sud, cu flori mici, albe, cu miros plăcut, dispuse în ciorchini lungi și cu tulpina volubilă. (< fr. télégraphe)
telegráf (-fe), s. n.1. Aparat de transmis telegrame. – 2. (S. m.) Plantă (Boussingaultia baseloides). Fr. télégraphe. – Der. (din fr.) telegrafia, vb.; telegrafic, adj.; telegrafie, s. f.; telegrafist, s. m.; telegramă, s. f.
TELEGRÁF2 ~i m. Plantă erbacee agățătoare, cu frunze în formă de inimă și cu flori mirositoare albe sau roz-purpurii, folosită în scopuri decorative. /<fr. télégraphe, germ. Telegraph
TELEGRÁF1 ~e n. 1) Mijloc de telecomunicație care asigură transmiterea (prin fire conductoare sau prin radiosemnale) a unor informații și înregistrarea lor în punctul de recepție. 2) Instalație pentru transmiterea și recepția la distanță a diferitelor mesaje. 3) Clădire în care se află această instalație. [Sil. -le-graf] /<fr. telegraphe, germ. Telegraf
telegraf n. 1. aparat cu care se poate corespunde la distanțe mari si cu o repeziciune extremă: telegraful electric, inventat pe la 1811, a înlocuit pretutindenea vechiul telegraf aerian; telegraf fără sârmă, la care undele electrice se propagă la distanță prin mijlocirea atmosferei: primul telegraf fără sârmă a fost construit în 1897 de Marconi; 2. frumoasă plantă originară din America meridională cu flori mici albe și miros plăcut, se cultivă mai cu seamă pentru decorarea balcoanelor, chioșcurilor, ferestrelor (Boussingaultia baselloides).
*telegráf n., pl. e (vgr. têle, departe, și grápho, scriŭ). Un aparat electric pin ale căruĭ țăcăniturĭ, transmise pe sîrmă, te poțĭ înțelege cu cineva la miĭ de chilometri. O frumoasă plantă erbacee (originară din Ecŭator) care se întinde „ca un telegraf”, cu florĭ micĭ albe mirositoare și care se întrebuințează la decorat balcoanele ș. a. (boussingaultia basseloides). – În ainte de a exista telegrafu electric, era cel numit aerian, care consista în semnalizarea de pe o înălțime pe alta, maĭ ales (în caz de alarmă, cum era cînd năvăleaŭ barbariĭ) pin focurĭ. Atuncĭ se dădea, sfoară’n țară. În Francia, Gulielm Amontons la 1690, se gîndi să posteze din loc în loc oamenĭ cu telescoape ca să observe semnalele, care nu eraŭ știute de cît la stațiunile extreme. În fine, la 1791, Claudiŭ Chappe, imagină ingenioasa luĭ mașină cu brațe (inaugurată la 1794), care a subsistat pînă la 1844, cînd s’a adoptat telegrafia electrică, perfecționată de Wheatstone și de Morse. Astăzĭ liniile telegrafice străbat toate țările și mările (V. cablu). Forma aparatelor variază, dar se reduce la treĭ părțĭ: un aparat expeditor saŭ manipulator, sîrma și un aparat primitor saŭ receptor. Une-orĭ caracterele transmise se arată pin mișcarea circulară a unuĭ ac pe un cadran (telegraf cu cadran); alte-orĭ, prin niște țăcăniturĭ, ele se întipăresc, supt forma unor puncte și liniĭ divers combinate, pe o bandă de hîrtie care se desfășoară (telegrafu Morse); alte-orĭ, chear telegrama transmisă apare în litere latine (telegrafu Hugues). Niște așezărĭ speciale aŭ mărit încă ĭuțeala comunicațiunilor electrice, permițînd să se expedieze de odată pe aceĭașĭ sîrmă chear patru telegrame. În fine, grație Francezuluĭ Branly, care a descoperit principiu, și Italianuluĭ Marconi, care l-a pus în practică, s’aŭ construit aparate de telegrafie fără sîrmă, pin care undele electrice se aruncă departe pintr’un aparat numit radiator și impresionează alt aparat numit receptor saŭ coheror, pe care se reproduc semnele convenționale ale alfabetuluĭ Morse. – La 1852, Americanu Samuil Morse inventă alfabetu telegrafic care-ĭ poartă numele. Ideĭa descopeririĭ ĭ-a venit pe cînd se înturna din Europa pe bordu unuĭ vas francez numit „Sully”. La masa căpitanuluĭ se discutase mereŭ despre transmisiunile electrice la distanță. În ainte de a debarca la Newyork, Morse adresă căpitanuluĭ aceste cuvinte: „Am făcut o invențiune care va fi o adevărată minune. Aduceți-vă aminte că asta s’a întîmplat pe bordu acestuĭ vas la 13 Octobre 1852”. Profeția s’a realizat pe deplin.
telegraf s. v. TELEGRAMĂ.
BOUSSINGAULTIA H.B.K., BUSINGOLȚIA, TELEGRAF, fam. Basellaceae. Gen originar din America tropicală și Munții Anzi, cuprinde cca 17 specii din care numai una se cultivă: Boussingaultia cordifolia Ten. (syn. B. baselloides Hook.). Plantă perenă, erbacee cu rădăcini fibroase și numeroși tuberculi. Tulpini cca 7 m înălțime, volubile, ramificate, roșietice. Frunze (cca 2-8 cm lungime, 4 cm lățime) alterne, pețiolate, cordiform-lat-ovate, cu vîrf ascuțit sau bont, lucioase. Florile parfumate (mici, albe), în. raceme lungi, în axa frunzei. Se cultivă în seră rece și vara în liber, în poziții însorite, sol nisipo-lutos.
TRADESCANTIA L., TRADESCANTIA, TELEGRAF, fam. Commelinaceae. Gen originar din regiunile tropicale ale Americii de S și America de N, peste 35 specii, erbacee, perene, erecte, repente sau pendente, lăstari pînă la 2 m lungime. Frunze liniar- sau eliptic-lanceolate, verzi sau cu dungi longitudinale, albe, argintii sau roșii, lucioase. Flori mici (sepale și petale libere, 6 stamine fertile și aproape la fel) în inflorescențe cu bractee asemănătoare cu frunzele, așezate terminal, în axa frunzelor, spre vîrful tulpinii.
TELE- „departe, de la distanță; televiziune”. ◊ gr. tele „departe, la distanță” > fr. télé-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. tele-. □ ~autograf (v. auto-, v. -graf), s. n., aparat care poate transmite la distanță scrisul și desenele; sin. teleautograf; ~autografie (v. auto-, v. -grafie), s. f., transmitere la distanță a scrisului și desenelor prin intermediul teleautografului; ~cardiogramă (v. cardio-, v. -gramă), s. f., înregistrare a electrocardiogramei de la distanță; ~chinezie (~kinezie) (v. -chinezie), s. f., acțiune mecanică la distanță fără instrumente materiale; ~cinematograf (v. cinemato-, v. -graf), s. n., aparat care servește la transmiterea unui film de lung metraj la televiziune; ~clinometru (v. clino-, v. -metru1), s. n., instrument cu ajutorul căruia se măsoară deviația sondelor de la verticală, la care indicațiile sînt transmise, pe cale electrică, la suprafață; ~dinamie (v. -dinamie), s. f., acțiune de transmitere la distanță a energiei; ~fon (v. -fon), s. n., 1. Telecomunicație constînd în realizarea de convorbiri la distanță prin intermediul undelor electromagnetice propagate de-a lungul unor fire. 2. Aparat electric care are un transmițător și un receptor cu ajutorul căruia se pot face convorbiri la distanță; ~fonie (v. -fonie1), s. f., transmitere bilaterală la distanță a sunetelor cu ajutorul telefonului; ~fonometrie (v. fono-1, v. -metrie1), s. f., operație de determinare a calității transmisiunilor telefonice; ~fonometru (v. fono-1, v. -metru1), s. n., aparat care indică numărul și durata convorbirilor telefonice; ~fotografie (v. foto-, v. -grafie), s. f., transmitere de imagini statice prin intermediul curentului electric; ~gamie (v. gamie), s. f., capacitate a unor indivizi masculi de a atrage femelele de la mare distanță, datorită eliberării unor substanțe specifice, numite feromoni; ~geneză (v. -geneză), s. f., reproducere prin însămînțare artificială; ~gnozie (v. -gnozie), s. f., prezumtivă cunoaștere a evenimentelor, depărtate ca loc sau timp, pe alte căi decît cele perceptive sau intelectuale; ~gonie (v. -gonie), s. f., teorie eronată potrivit căreia o femelă vivipară conservă toată viața sa amprenta primului mascul care a fecundat-o; ~graf (v. -graf), s. n., aparat folosit pentru producerea, recepția și transformarea semnalelor telegrafice în scopul transmiterii telegramelor; ~grafie (v. -grafie), s. f., transmitere la distanță, prin semnale electromagnetice, optice etc. a unui text scris; ~gramă (v. -gramă), s. f., comunicare transmisă cu ajutorul telegrafului sau al radiotelegrafului; ~limnigraf (v. limni-, v. -graf), s. n., limnigraf comandat de la distanță; ~manie (v. -manie), s. f., preocupare excesivă pentru emisiunile de televiziune; ~metrie (v. -metrie1), s. f., tehnică a măsurării distanțelor cu ajutorul telemetrului; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument optic utilizat la măsurarea rapidă a distanței care separă un observator de un punct depărtat sau inaccesibil; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., schimbare a formei unui organ sau organist sub influența unor stimuli care acționează de la distanță; ~opsie (v. -opsie), s. f., tulburare în perceperea distanțelor prin care obiectele sînt percepute la o distanță mai mare decît sînt în realitate; ~patie (v. -patie), s. f., posibilitate parapsihologică de a transmite gîndul la distanță, fără intermediul organelor de simț; ~pedagogie (v. ped/o-1, v. -agogie), s. f., ramură a pedagogiei, care studiază problemele teoretice și practice ale instrucției și educației prin televiziune; ~radiofotografie (v. radio-, v. foto-, v. -grafie), s. f., aplicare a televiziunii în radiofotografie; ~radiografie (v. radio-, v. -grafie), s. f., radiografie care se execută plasînd sursa de raze la o distanță mare de subiect; ~radioscopie (v. radio-, v. -scopie), s. f., aplicare a televiziunii la radioscopie; ~radioterapie (v. radio-, v. -terapie), s. f., radioterapie, la care sursa de raze se află la o distanță mare; ~scaf (v. -scaf), s. n., teleferic submarin care circulă pe un plan înclinat; ~scop (v. -scop), s. n., instrument optic utilizat la observarea corpurilor cerești; ~stereograf (v. stereo-, v. -graf), s. n., aparat cu care se pot transmite la distanță desene, texte, fotografii etc., imprimate în prealabil pe un film special; ~stereoscop (v. stereo-, v. -scop), s. n., aparat care permite, prin lărgirea cîmpului vizual, o mărire a paralaxelor, ceea ce generează efecte de vedere în relief; ~tecă (v. -tecă), s. f., colecție de filme de televiziune; ~termometru (v. termo-, v. -metru1), s. n., termometru a cărui citire se face de la distanță; ~tip (v. -tip), s. n., instalație telegrafică la care receptarea semnalelor se realizează sub formă de caractere tipografice; ~top (v. -top); s. n., aparat topografic format dintr-o busolă și un telemetru optic cu bază variabilă.
Telegraful român”, cel mai vechi ziar românesc, înființat de mitropolitul Andrei Șaguna în ianuarie 1853 la Sibiu. A apărut fără întrerupere până astăzi, ca organ de luptă pentru apărarea intereselor poporului român și ale Bisericii, precum și de culturalizare a maselor. Până în 1863 a apărut de două ori pe săptămână, scris cu litere chirilice, iar de atunci până în 1918 de trei ori pe săptămână, scris cu litere latine. Acum apare bilunar, ca „Foaie editată de Arhiepiscopia ortodoxă română a Sibiului”.

telegraf dex

Intrare: telegraf (pl. -i)
telegraf pl. -i substantiv masculin
  • silabisire: -graf
Intrare: telegraf (pl. -e)
telegraf pl. -e substantiv neutru
  • silabisire: -graf
Intrare: telegraf (pl. -uri)
telegraf pl. -uri