telefonare definitie

2 intrări

14 definiții pentru telefonare

TELEFONÁ, telefonez, vb. I. Intranz. și tranz. A comunica cu cineva prin intermediul telefonului. ♦ A da un telefon, a chema la telefon. – Din fr. téléphoner.
TELEFONÁRE s. f. Acțiunea de a telefona. – V. telefona.
TELEFONÁ, telefonez, vb. I. Intranz., Tranz. A comunica cu cineva prin intermediul telefonului. ♦ A da un telefon, a chema la telefon. – Din fr. téléphoner.
TELEFONÁRE s. f. Acțiunea de a telefona. – V. telefona.
TELEFONÁ, telefonez, vb. I. Intranz. A comunica cu cineva prin intermediul telefonului. ◊ Tranz. I-am telefonat Anișoarei că iau seara masa la ei. CAMIL PETRESCU, U. N. 188.
telefoná (a ~) vb., ind. prez. 3 telefoneáză
telefoná vb., ind. prez. 1 sg. telefonéz, 3 sg. și pl. telefoneáză
telefonáre s. f., g.-d. art. telefonării; pl. telefonări
TELEFONÁ vb. I. intr., tr. A vorbi la telefon cu cineva; a da un telefon cuiva; a chema la telefon. [< fr. téléphoner].
TELEFONÁRE s.f. Acțiunea de a telefona și rezultatul ei. [< telefona].
TELEFONÁ vb. intr., tr. a comunica prin telefon. (< fr. téléphoner)
A TELEFONÁ ~éz 1. intranz. 1) A intra în legătură telefonică; a vorbi la telefon. 2) A da un telefon (cuiva). 2. tranz. 1) (persoane) A chema la telefon. 2) (mesaje) A transmite prin telefon. /<fr. téléphoner
telefonà v. a transmite prin telefon.
*telefonéz v. tr. (d. telefon). Transmit pin telefon: ĭ-a telefonat vestea, ĭ-a telefonat să vie. V. intr. Mă servesc de telefon.

telefonare dex

Intrare: telefona
telefona verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: telefonare
telefonare substantiv feminin