teledinamică definitie

10 definiții pentru teledinamică

TELEDINÁMIC, -Ă, teledinamici, -ce, adj. Referitor la teledinamică, de teledinamică. – Din fr. télédynamique.
TELEDINÁMICĂ s. f. Știință care se ocupă cu transmiterea prin pământ, cu ajutorul ultrasunetelor, a unor șocuri puternice, în scopul de a provoca acțiuni distrugătoare la mare distanță. – Din fr. teledynamique.
TELEDINÁMIC, -Ă, teledinamici, -ce, adj. Referitor la teledinamică, de teledinamică. – Din fr. télédynamique.
TELEDINÁMICĂ s. f. Știință care se ocupă cu transmiterea prin pământ, cu ajutorul ultrasunetelor, a unor șocuri puternice, în scopul de a provoca acțiuni distrugătoare la mare distanță. – Din fr. télédynamique.
teledinámică s. f., g.-d. art. teledinámicii
teledinámic adj. m. dinamic
teledinámică s. f., g.-d. art. teledinámicii
TELEDINÁMIC, -Ă adj. Referitor la teledinamie. [< fr. télédynamique].
TELEDINÁMICĂ s.f. Nume dat de Nikola Tesla științei despre transmiterea prin pământ, cu ajutorul ultrasunetelor, a unor șocuri puternice în scopul de a provoca acțiuni distrugătoare la mare distanță. [< fr. télédynamique].
TELEDINÁMIC, -Ă I. adj. care transmite la distanță energia, puterea. II. s. f. știință care se ocupă cu transmiterea prin pământ, cu ajutorul ultrasunetelor, a unor șocuri puternice, pentru a provoca acțiuni distrugătoare la mare distanță. (< fr. télédynamique)

teledinamică dex

Intrare: teledinamic
teledinamic adjectiv
Intrare: teledinamică
teledinamică substantiv feminin