TELECOPTÉR, telecoptere, s. n. Helicopter mic telecomandat. – Tele- + [heli]copter.

TELECOPTÉR, telecoptere, s. n. Helicopter mic telecomandat. – Tele- + helicopter.

telecoptér s. n., pl. telecoptére

TELECOPTÉR s. n. elicopter mic, fără cabină și fără pilot, care transportă o telecameră. (< tele1- + /eli/copter)

telecoptér s. n. ◊ „Telecameră zburătoare. E vorba de o «libelulă mecanică» – un mic elicopter, fără cabină și fără pilot, care transportă o telecameră de luat vederi. Înzestrat cu un motor în doi timpi, «telecopterul» are o autonomie de zbor de peste o oră.” Sc. 2 II 79 p. 5; v. și telematică (din tele[cameră] + [heli]copter, probabil după model engl.; DEX-S)

TELECOPTER minielicopter fără cabină care transportă o cameră de luat vederi, având un motor în doi timpi și o autonomie de zbor de peste o oră, acționând telecomandat.