TELĂLÍȚĂ, telălițe, s. f. (înv.- și reg.) Femeie care face comerț ambulant (cu haine vechi). – Telal + suf. -iță.

TELĂLÍȚĂ, telălițe, s. f. Femeie care face comerț ambulant (cu haine vechi). – Telal + suf. -iță.

TELĂLÍȚĂ, telălițe, s. f. Femeie care face comerț ambulant (de haine vechi). Auzi telălița cum își laudă marfa? ALECSANDRI, T. 342.

telălíță (înv., reg.) s. f., g.-d. art. telălíței; pl. telălíțe

telălíță s. f., g.-d. art. telălíței; pl. telălíțe

TELĂLÍȚĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, intermediară, mijlocitoare, prostituată, târfă.

telăliță f. V. teleleică.

teleleică f. 1. samsaroaică, mijlocitoare (și telăliță): auzi telălița cum își laudă marfa? AL.; 2. fam. femeie care bârfește de toți. [V. telal].

telăliță s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. INTERMEDIARĂ. MIJLOCITOARE. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ.