tejghea definitie

12 definiții pentru tejghea

TEJGHEÁ, tejghele, s. f. 1. Masă sau suport lung și îngust pe care vânzătorul își expune marfa și servește pe cumpărători. 2. Masă de lucru a unui meseriaș. – Din tc. tezgah.
TEJGHEÁ, tejghele, s. f. 1. Masă sau suport lung și îngust pe care vânzătorul își expune marfa și servește pe cumpărători. 2. Masă de lucru a unui meseriaș. – Din tc. tezgah.
TEJGHEÁ, tejghele, s. f. 1. Masă pe care vînzătorul își expune o parte din marfă, pe care servește pe cumpărători (sau pe consumatorii care nu se așază la mese) și unde primește încasările. V. tarabă. Pe tejghea stăteau, bine rînduite, măsurile, ulcelele și paharele. SADOVEANU, O. I 362. Cîrciumarul Busuioc, foarte curios din fire, își părăsi o clipă tejgheaua. REBREANU, R. I 138. Frunză verde și-o lalea Și-o pus furca pe tejghea. ȘEZ. IV 239. 2. Masă de lucru a unui meseriaș, în special a tîmplarului; banc. Croitorii se serveau de foarfecele cele mari de tejghea. GHICA, S. 41.
tejgheá s. f., art. tejgheáua, g.-d. art. tejghélei; pl. tejghéle, art. tejghélele
tejgheá s. f., art. tejgheáua, g.-d. art. tejghélei; pl. tejghéle
TEJGHEÁ s. v. tarabă.
tejgheá (-éle), s. f.1. Masă pe care se expune marfa. – 2. Masă de lucru pentru meseriași. – 3. Ladă, cutie. – Var. tijghea, teșghea. Tc. (per.) tezgiah (Șeineanu, II, 357; Ronzevalle 65), cf. alb., bg. tezgiah, sb. tezgia. – Der. tejghetar, s. m. (vînzător la tejghea; casier), din tc. tezgiathar.
TEJGHEÁ ~éle f. 1) Masă specială, îngustă (și lungă), folosită în magazine și în localurile de consum public, pentru a expune mărfurile și pentru a servi consumatorii. 2) Masă de lucru a unor meseriași (mai ales a tâmplarului). [Art. tejgheaua; G.-D. tejghelei; Sil. tej-ghea] /<turc. tezgâh
tejghea f. 1. masa de lucru a dulgherului, a croitorului, etc.: croitorii se serviau de foarfecile cele mari de tejghea GHICA; 2. masa pe care se numără bani (în cârciume). [Turc. TEZGHIÀ, atelier, masă de lucru, contoar (lit. locul unde se lucrează cu mâinile)].
tejgheá f., pl. ele (turc. tezgiah, d. pers. dest-giah, „locu unde lucrezĭ cu mînile”, d. dest, mînă. V. testea, testemel). Munt. Mold. Masa de lucru a tîmplaruluĭ, a croitoruluĭ ș. a. Masa la care negustoru primește baniĭ mușteriuluĭ și pe care ține și puțină marfă. Scăunoaĭe. – În Munt. maĭ des tijghea. V. cobilă, tarabă, contuar, receptură.
TEJGHEA s. masă, tarabă, (prin Transilv.) pudli, (Transilv. și Ban.) pult, (Bucov.) șinc, (înv.) comptoar, sarghie. (Pune marfa pe ~.)
pe sub mână, pe sub tejghea expr. pe ascuns, în mod clandestin.

tejghea dex

Intrare: tejghea
tejghea substantiv feminin