Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru teism

TE├ŹSM2 s. n. (Med.) Ansamblul tulbur─ârilor produse de consumul abuziv al ceaiului. ÔÇô Din fr. th├ęisme.
TE├ŹSM1 s. n. Credin╚Ť─â ├«n Dumnezeu ├«n╚Ťeles ca unic, de alt─â esen╚Ť─â dec├ót lumea pe care a creat-o, ca fiin╚Ť─â vie, dotat─â cu voin╚Ť─â, ca persoan─â absolut─â, exterioar─â naturii, dar ╚Öi imanent─â ei prin prezen╚Ťa ╚Öi ac╚Ťiunea sa creatoare. ÔÇô Din fr. th├ęisme.
TE├ŹSM1 s. n. Doctrin─â filozofic─â bazat─â pe admiterea existen╚Ťei lui Dumnezeu ca fiin╚Ť─â absolut─â care a creat lumea ╚Öi o ├«ndrumeaz─â [!] ÔÇô Din fr. th├ęisme.
TE├ŹSM2 s. n. (Med.) Ansamblul tulbur─ârilor produse de consumul abuziv al ceaiului. ÔÇô Din fr. th├ęisme.
TE├ŹSM s. n. Teorie filozofic─â idealist─â, bazat─â pe admiterea existen╚Ťei lui dumnezeu ca fiin╚Ť─â supranatural─â ra╚Ťional─â, care a creat lumea ╚Öi o ├«ndrumeaz─â.
te├şsm s. n.
te├şsm (filoz., med.) s. n.
TE├ŹSM1 s.n. Concep╚Ťie filozofic─â-religioas─â care admite existen╚Ťa lui Dumnezeu ca fiin╚Ť─â supranatural─â ra╚Ťional─â, creatoare ╚Öi conduc─âtoare a lumii. [Pron. te-ism. / cf. fr. th├ęisme < gr. theos ÔÇô zeu].
TE├ŹSM2 s.n. (Med.) Totalitatea tulbur─ârilor produse ├«n urma abuzului de ceai. [Pron. te-ism. / < fr. th├ęisme, cf. th├ę ÔÇô ceai].
TE├ŹSM1 s. n. concep╚Ťie filozofico-religioas─â care admite existen╚Ťa lui Dumnezeu ca fiin╚Ť─â supranatural─â ra╚Ťional─â, creatoare ╚Öi conduc─âtoare a lumii. (< fr. th├ęisme)
TE├ŹSM2 s. n. intoxica╚Ťie survenit─â ├«n urma abuzului de ceai. (< fr. th├ęisme)
-TE├ŹSM3 elem. teo-.
TEO-/TE-, -TE├ŹSM, -T├ëU elem. ÔÇ×zeu, divinitateÔÇŁ. (< fr. th├ęo-, th├ę-, -th├ęisme, -th├ęe, cf. gr. theos)
TE├ŹSM1 n. Concep╚Ťie filozofic─â religioas─â care admite existen╚Ťa lui Dumnezeu ca fiin╚Ť─â absolut─â, supranatural─â ╚Öi conduc─âtoare a lumii. /<fr. th├ęisme
TE├ŹSM2 n. Stare patologic─â, provocat─â de consumul abuziv al ceaiului de mare concentra╚Ťie. /<fr. th├ęisme
teism n. credin╚Ť─â ├«n existen╚Ťa unui Dumnezeu care guvern─â lumea dup─â libera sa voin╚Ť─â.
te├şzm n. (d. vgr. th├ęos, Dumneze┼ş). Doctrina care admite existen╚Ťa lu─ş Dumneze┼ş. V. deizm.
te├şsm s. n. Concep╚Ťie filozofic─â-religioas─â care afirm─â existen╚Ťa lui Dumnezeu ca persoan─â absolut─â, exterioar─â naturii, dar ╚Öi imanent─â ei, prin prezen╚Ťa ╚Öi ac╚Ťiunea sa creatoare, sus╚Ťin─âtoare ╚Öi conduc─âtoare a lumii. Se deosebe╚Öte de panteism prin faptul c─â ├«l socote╚Öte pe Dumnezeu transcendent, iar de deism pentru c─â ├«i atribuie lui Dumnezeu, ca providen╚Ť─â, o ac╚Ťiune perpetu─â. ÔÇô Din fr. th├ęisme.

Teism dex online | sinonim

Teism definitie

Intrare: teism (suf.)
teism suf.
Intrare: teism (subst.)
teism subst. substantiv neutru