teișor definitie

12 definiții pentru teișor

TEIȘÓR, teișori, s. m. 1. Diminutiv al lui tei; teiuleț. 2. Arbust din familia rozaceelor, cu flori mari, galbene-aurii, cultivat ca plantă ornamentală; trandafir galben (Kerria japonica). 3. (Bot.) Pristolnic. [Pr.: te-i-] – Tei + suf. -ișor.
TEIȘÓR, teișori, s. m. 1. Diminutiv al lui tei; teiuleț. 2. Arbust din familia rozaceelor, cu flori mari, galbene-aurii, cultivat ca plantă ornamentală; trandafir galben (Kerria japonica). 3. (Bot.) Pristolnic. [Pr.: te-i-] – Tei + suf. -ișor.
TEIȘÓR, teișori, s. m. 1. Diminutiv al lui tei. Otrăvitorul șerpe, văzînd p-un teișor O matcă de albine, Ca un lingușitor începe să îi spuie. NEGRUZZI, S. II 293. Frunză verde teișor... Am avut un puișor. ȘEZ. XXIII 70. 2. Arbust din familia rozaceelor, cu flori mari de culoare galbenă-aurie, cultivat la noi ca plantă ornamentală (Kerria japonica).
teișór s. m., pl. teișóri
teișór s. m., pl. teișóri
TEIȘÓR s. (BOT.) 1. teiuleț. 2. (Abutilon theophrasti) pristolnic, (reg.) crucea-pâinii, floarea-crucii. 3. (Kerria japonica) (reg.) trandafir-galben.
TEIȘÓR s. v. aglică, cununiță, strașnic, taulă.
TEIȘÓR ~i m. (diminutiv de la tei) Arbust decorativ, cu flori galbene-portocalii; trandafir-galben. /tei + suf. ~ișor
teișor m. Bot. Mold. aglică (ale cării flori sunt albe ca ale teiului).
teișór m. (dim. d. teĭ). Est. Aglică.
TEIȘOR s. (BOT.) 1. teiuleț. 2. (Abutilon theophrasti) pristolnic, (reg.) crucea-pîinii, floarea-crucii. 3. (Kerria japonica) (reg.) trandafir-galben.
teișor s. v. AGLICĂ. CUNUNIȚĂ. STRAȘNIC. TAULĂ.

teișor dex

Intrare: teișor
teișor substantiv masculin