Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru tegument

TEGUMÉNT, tegumente, s. n. 1. Țesut care constituie învelișul corpului la om și la animale. 2. (Bot.) Membrană care înconjoară și protejează un organ. ♦ Înveliș al semințelor plantelor, care dă culoarea și aspectul exterior al seminței. – Din fr. tégument, lat. tegumentum.
TEGUMÉNT, tegumente, s. n. 1. Țesut care constituie învelișul corpului la om și la animale. 2. (Bot.) Membrană care înconjură și protejează un organ. ♦ Înveliș al semințelor plantelor, care dă culoarea și aspectul exterior al seminței. – Din fr. tégument, lat. tegumentum.
TEGUMÉNT, tegumente, s. n. Învelișul corpului la om și la animale (v. piele); învelișul seminței plantelor. Tegumentul gros protejează părțile delicate ale seminței. BOTANICA 12.
tegumént s. n., pl. teguménte
tegumént s. n., pl. teguménte
TEGUMÉNT s. (BOT.) coajă. (~ul unei semințe.)
TEGUMÉNT s.n. 1. Înveliș organic al corpului mamiferelor; piele. 2. (Bot.) Membrană care înconjură și protejează un organ. ♦ Înveliș protector al embrionului și al seminței plantelor. [Pl. -te, -turi. / < fr. tégument, cf. lat. tegumentum].
TEGUMÉNT s. n. 1. înveliș organic al corpului mamiferelor; piele. 2. (bot.) membrană care înconjură și protejează un organ; înveliș protector al embrionului și al seminței plantelor. (< fr. tégument, lat. tegumentum)
TEGUMÉNT ~e n. 1) anat. Înveliș exterior al corpului, format dintr-un ansamblu de țesuturi. 2) bot. Membrană protectoare a seminței și a embrionului plantelor. /<fr. tégument, lat. tegumentum
tegument n. înveliș (mai ales de grăunțe).
*tegumént n., pl. e (lat. tegumentum, d. tégere, a acoperi). Anat. Învăliș (ca: pelea, păru, penele, solziĭ). Bot. Învălișu grăunțelor.
TEGUMENT s. (BOT.) coajă. (~ unei semințe.)

tegument definitie

tegument dex

Intrare: tegument (pl. -e)
tegument pl. -e substantiv neutru
Intrare: tegument (pl. -uri)
tegument pl. -uri