tegument definitie

12 definiții pentru tegument

TEGUMÉNT, tegumente, s. n. 1. Țesut care constituie învelișul corpului la om și la animale. 2. (Bot.) Membrană care înconjoară și protejează un organ. ♦ Înveliș al semințelor plantelor, care dă culoarea și aspectul exterior al seminței. – Din fr. tégument, lat. tegumentum.
TEGUMÉNT, tegumente, s. n. 1. Țesut care constituie învelișul corpului la om și la animale. 2. (Bot.) Membrană care înconjură și protejează un organ. ♦ Înveliș al semințelor plantelor, care dă culoarea și aspectul exterior al seminței. – Din fr. tégument, lat. tegumentum.
TEGUMÉNT, tegumente, s. n. Învelișul corpului la om și la animale (v. piele); învelișul seminței plantelor. Tegumentul gros protejează părțile delicate ale seminței. BOTANICA 12.
tegumént s. n., pl. teguménte
tegumént s. n., pl. teguménte
TEGUMÉNT s. (BOT.) coajă. (~ul unei semințe.)
TEGUMÉNT s.n. 1. Înveliș organic al corpului mamiferelor; piele. 2. (Bot.) Membrană care înconjură și protejează un organ. ♦ Înveliș protector al embrionului și al seminței plantelor. [Pl. -te, -turi. / < fr. tégument, cf. lat. tegumentum].
TEGUMÉNT s. n. 1. înveliș organic al corpului mamiferelor; piele. 2. (bot.) membrană care înconjură și protejează un organ; înveliș protector al embrionului și al seminței plantelor. (< fr. tégument, lat. tegumentum)
TEGUMÉNT ~e n. 1) anat. Înveliș exterior al corpului, format dintr-un ansamblu de țesuturi. 2) bot. Membrană protectoare a seminței și a embrionului plantelor. /<fr. tégument, lat. tegumentum
tegument n. înveliș (mai ales de grăunțe).
*tegumént n., pl. e (lat. tegumentum, d. tégere, a acoperi). Anat. Învăliș (ca: pelea, păru, penele, solziĭ). Bot. Învălișu grăunțelor.
TEGUMENT s. (BOT.) coajă. (~ unei semințe.)

tegument dex

Intrare: tegument (pl. -e)
tegument pl. -e substantiv neutru
Intrare: tegument (pl. -uri)
tegument pl. -uri