TEGUMÉNT, tegumente, s. n. 1. Țesut care constituie învelișul corpului la om și la animale. 2. (Bot.) Membrană care înconjoară și protejează un organ. ♦ Înveliș al semințelor plantelor, care dă culoarea și aspectul exterior al seminței. – Din fr. tégument, lat. tegumentum.

TEGUMÉNT, tegumente, s. n. 1. Țesut care constituie învelișul corpului la om și la animale. 2. (Bot.) Membrană care înconjură și protejează un organ. ♦ Înveliș al semințelor plantelor, care dă culoarea și aspectul exterior al seminței. – Din fr. tégument, lat. tegumentum.

TEGUMÉNT, tegumente, s. n. Învelișul corpului la om și la animale (v. piele); învelișul seminței plantelor. Tegumentul gros protejează părțile delicate ale seminței. BOTANICA 12.

tegumént s. n., pl. teguménte

tegumént s. n., pl. teguménte

TEGUMÉNT s. (BOT.) coajă. (~ul unei semințe.)

TEGUMÉNT s.n. 1. Înveliș organic al corpului mamiferelor; piele. 2. (Bot.) Membrană care înconjură și protejează un organ. ♦ Înveliș protector al embrionului și al seminței plantelor. [Pl. -te, -turi. / < fr. tégument, cf. lat. tegumentum].

TEGUMÉNT s. n. 1. înveliș organic al corpului mamiferelor; piele. 2. (bot.) membrană care înconjură și protejează un organ; înveliș protector al embrionului și al seminței plantelor. (< fr. tégument, lat. tegumentum)

TEGUMÉNT ~e n. 1) anat. Înveliș exterior al corpului, format dintr-un ansamblu de țesuturi. 2) bot. Membrană protectoare a seminței și a embrionului plantelor. /<fr. tégument, lat. tegumentum

tegument n. înveliș (mai ales de grăunțe).

*tegumént n., pl. e (lat. tegumentum, d. tégere, a acoperi). Anat. Învăliș (ca: pelea, păru, penele, solziĭ). Bot. Învălișu grăunțelor.

TEGUMENT s. (BOT.) coajă. (~ unei semințe.)