TEGLĂRÍE s. v. cărămidărie.

teglărie s. v. CĂRĂMIDĂRIE.

teglăríe, teglării, s.f. – (reg.) Fabrică de cărămizi: „La poduț, la t’eglărie” (Bârlea, 1924, II: 53). – Din teglă „cărămidă” + suf. -(ă)rie (MDA).

teglăríe, -i, s.f. – Fabrică de cărămizi: „La poduț, la t’eglărie” (Bârlea 1924 II: 53). – Din teglă „cărămidă”.