TECTÓNIC, -Ă, tectonici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la tectonică (2), care aparține tectonicii, care este legat de mișcările scoarței Pământului. 2. S. f. Ramură a geologiei care studiază structura scoarței terestre și cauzele mișcărilor și deformărilor ei. ♦ Structură geologică. – Din fr. tectonique.

TECTÓNIC, -Ă, tectonici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la tectonică (2), care aparține tectonicii, care este legat de mișcările scoarței Pământului. 2. S. f. Ramură a geologiei care studiază structura scoarței terestre și cauzele mișcărilor și deformărilor ei. ♦ Structură geologică. – Din fr. tectonique.

TECTÓNICĂ s. f. Ramură a geologiei care studiază modificările provocate de mișcările scoarței pămîntului în straturile acestuia.

tectónic adj. m., pl. tectónici; f. tectónică, pl. tectónice

tectónică s. f., g.-d. art. tectónicii

tectónic adj. m., pl. tectónici; f. sg. tectónică, pl. tectónice

tectónică s. f., g.-d. art. tectónicii

TECTÓNICĂ s. 1. v. geotectonică. 2. v. structură geologică.

TECTÓNIC, -Ă adj. Referitor la tectonică; care este legat de mișcările scoarței Pământului. [< fr. tectonique].

TECTÓNICĂ s.f. 1. Ramură a geologiei care studiază modificările stratelor geologice datorită miscărilor scoarței terestre; geotectonică. 2. Structură geologică. [Gen. -cii. / < fr. tectonique, cf. gr. tekton – tâmplar].

TECTÓNIC, -Ă I. adj. referitor la tectonică. II. s. f. 1. ramură a geologiei care studiază modificările straturilor geologice datorate mișcărilor scoarței terestre; geotectonică. 2. structură geologică. (< fr. tectonique)

TECTÓNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de tectonică; propriu tectonicii. 2) Care este caracteristic pentru mișcările scoarței terestre. /<fr. tectonique

TECTÓNICĂ f. 1) Ramură a geologiei care se ocupă cu studiul mișcărilor și modificării scoarței terestre. 2) Structură geologică. [G.-D. tectonicii] /<fr. tectonique

TECTONICĂ s. (GEOL.) geotectonică.

denivelări tectonice expr. (glum.) 1. sâni. 2. fese.