TECTÍTĂ s. f. Meteorit sticlos, format în cea mai mare parte din dioxid de siliciu. – Din fr. tectite.

TECTÍTĂ s. f. Meteorit sticlos, format în cea mai mare parte din bioxid de siliciu. – Din fr. tectite.

tectítă s. f., g.-d. art. tectítei

tectítă s. f.

TECTÍTĂ s.f. (Geol.) Material cu aspect sticlos, sub formă de granule rotunjite, transparente, de obicei de culoare albastră-închisă sau verde. [< fr. tectite].

TECTÍTĂ s. f. material sticlos bogat în siliciu și alumină, de origine cosmică. (< fr. tectite)

TECTÍTĂ f. Meteorit sticlos în componența căruia predomină bioxidul de siliciu. /<fr. tectite