Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru techne╚Ťiu

TECHN├ë╚ÜIU s. n. Element chimic radioactiv, ob╚Ťinut prin reac╚Ťii nucleare. [Pr.: teh-] ÔÇô Din fr. techn├ętium.
TECHN├ë╚ÜIU s. n. Element chimic radioactiv, ob╚Ťinut prin reac╚Ťii nucleare. [Pr.: teh-] ÔÇô Din fr. techn├ętium.
techn├ę╚Ťiu [ch pron. h, ╚Ťiu pron. ╚Ťiu] s. n.; simb. Tc
techne╚Ť├şu s. n. [ch pron. h; -╚Ťiu pron. -╚Ťiu], simb. Tc
TECHN├ë╚ÜIU s.n. v. tehne╚Ťiu.
TEHN├ë╚ÜIU s.n. Element radioactiv sintetic. [Pron. -╚Ťiu, var. techne╚Ťiu s.n. / < fr. techn├ętium].
TECHN├ë╚ÜIU s. n. elemente radioactiv sintetic, cu densitate mare, greu fuzibil, asem─ân─âtor cu reniul. (< fr. techn├ętium)
TECHN├ë╚ÜIU n. Element radioactiv, ob╚Ťinut ini╚Ťial pe cale artificial─â, iar mai t├órziu din de╚Öeurile industriei atomice. [Sil. tech-ne-╚Ťiu] /<fr. techn├ętium
Tc, simbol chimic pentru techne╚Ťiu.
TECHN├ë╚ÜIU (TEHN├ë╚ÜIU) (< fr. {i}; {s} gr. tekhnetos ÔÇ×artificialÔÇŁ) s. n. Element chimic (Tc; nr. at. 43, m. at. 99) din grupa a VII-a a sistemului periodic. Metal alb-argintiu, care se g─âse╚Öte ├«n cantit─â╚Ťi infime ├«n minereurile de uraniu. Izotopul Tc97 a fost primul element ob╚Ťinut pe cale artificial─â, ├«n 1937, ├«ntr-un ciclotron. Prin metode spectrale Tc a fost identificat ├«n Soare ╚Öi ├«n unele stele. Izotopul Tc99 este utilizat ├«n medicina nuclear─â. Necesarul de Tc se ob╚Ťine din de╚Öeurile ind. atomice.

Techne╚Ťiu dex online | sinonim

Techne╚Ťiu definitie

Intrare: techne╚Ťiu
tehne╚Ťiu (numai) singular substantiv neutru
  • pronun╚Ťie: -╚Ť─şu
Tc simbol
techne╚Ťiu substantiv neutru (numai) singular
  • pronun╚Ťie: tehne╚Ť─şu