tec definitie

2 intrări

10 definiții pentru tec

TEC, teci, s. m. Arbore exotic originar din sudul Asiei, înalt, cu frunze opuse, întregi și cu flori albe, al cărui lemn dens și rezistent este folosit mai ales în construcții navale (Tectona grandis). – Din fr. teck.
TEC, teci, s. m. Arbore exotic originar din sudul Asiei, înalt, cu frunze opuse, întregi și cu flori albe, al cărui lemn dens și rezistent este folosit mai ales în construcții navale (Tectona grandis). – Din fr. teck.
tec s. m., pl. teci
tec s. m., pl. teci
TEC s.m. Arbore din India și Oceania, cu lemnul foarte tare, care se întrebuințează în special la construirea corăbiilor. [Scris și teck, pl. teci. / < fr. teck].
TEC1 s. m. arbore din India și Oceania, cu lemnul foarte tare, folosit în special în construcții navale. (< fr. teck)
TEC2(A)-/TECI-, -TÉCIU elem. „conceptacul, teacă”. (< fr. théc/a/-, -théci-, -thécium, cf. lat. theca, gr. theke)
TEC teci m. Arbore exotic cu lemn foarte tare, folosit în construcția navelor. /<fr. teck
TEC s. Dozator de sucuri ◊ „Comerțul a pătruns și în piața de legume, unde câțiva oameni cu inițiativă și-au instalat măsuțe cu tot felul de produse, mașina de înghețată sau de TEC, fără să se gândească că micșorează prea mult spațiul.” R.l. 19 IV 93 p. 5 (din numele firmei TEC care importă dozatoarele)
TEC 1. + -man: Tecman (Sd XI 68); diiac Covurluianul (17 A V 150). 2. Tecoță b, (Ard). 3. Tecșa b, (Viciu 16; Ard); -n (17 B II 162 etc.). 4. Tecușan (17 B III 325). 5. Cu e> i, Ticușan, E. V. și Teacă.

tec dex

Intrare: tec
tec substantiv masculin
Intrare: Tec
Tec