teasc definitie

13 definiții pentru teasc

TEASC, teascuri, s. n. 1. Presă manuală cu ajutorul căreia se storc strugurii, semințele plantelor oleaginoase etc. pentru a se obține mustul, uleiul. 2. (Înv.) Mașină de imprimat; p. ext. tipar, tipărire. 3. (Reg.) Capcană pentru anumite animale. – Din sl. tĕskŭ.
TEASC, teascuri, s. n. 1. Presă manuală cu ajutorul căreia se storc strugurii, semințele plantelor oleaginoase etc. pentru a se obține mustul, uleiul. 2. (Înv.) Mașină de imprimat; p. ext. tipar, tipărire. 3. (Reg.) Capcană pentru anumite animale. – Din sl. tĕskŭ.
TEASC, teascuri, s. n. 1. Presă manuală cu ajutorul căreia se strivesc strugurii, semințele plantelor oleaginoase etc., pentru a se obține mustul, respectiv uleiul etc. În mijlocul cramei, lîngă teasc, pe pămîntul bătut, o cadă mare răspîndea un miros dulce de must. DUMITRIU, N. 259. Și prin teascul ca un urs Ridicat în două labe, Mustul rubiniu s-a scurs, Ca un sînge gros,din boabe. D. BOTEZ, F. S. 91. Țuțuienii... sînt vestiți pentru teascurile de făcut oloi. CREANGĂ, A. 72. 2. Mașină de imprimat (v. presă); p. ext. tipar, tipărire.În carul împodobit cu ghirlande și steaguri era un teasc al tipografiei care tipărea pe loc. CAMIL PETRESCU, O. II 353. Pune sub teasc literile... tipografiei. ODOBESCU, S. III 313. Mai în toate zilele ies de sub teasc cărți în limba romînească. KOGĂLNICEANU, S. A. 40. 3. Capcană pentru anumite animale (care sînt prinse și strivite de o greutate ce cade asupra lor).
teasc s. n., pl. teáscuri
teasc s. n., pl. teáscuri
TEASC s. 1. presă, (Olt.) stropșitoare, (Transilv. și Ban.) șaitău. (~ de struguri.) 2. v. presă.
TEASC s. v. clește.
teásc (-curi), s. n.1. Presă, lagăr. – 2. Presă, mașină de tipărit. – 3. Presă, instrument de tortură. Sl. tĕskŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 405), cf. sb. tijesak, ceh. tesak, rus. tiski. – Der. tescui, vb. ( a presa, a stoarce; a comprima, a turti; a strivi, a zdrobi), din sl. tĕskovati; tescovină (var. tiscovină), s. f. (foloștină, pielița strugurelui stors; țuică extrasă din foloștină); tescuitură, s. f. (înv., chin, tortură); tisci (var. tixi), vb. (a presa, a comprima, a strînge, a îndesa), probabil din sl. tiskati (pentru alterarea cons., cf. teșcoi › tecșoi). Din rom. provine sb. tjaska (Dacor., X, 34).
TEASC ~uri n. 1) Instalație pentru stoarcerea prin presare a strugurilor zdrobiți (după fermentare). ◊ ~ de oloiniță presă pentru obținerea uleiului din semințele plantelor oleaginoase. 2) înv. Mașină de imprimat; presă. /<sl. tĕsku
teasc n. 1. mașină de tipărit, presă; 2. mașină mare de călcat struguri, măsline, spre a face vin, uleiu. [Slav. TĬESKŬ].
teasc (ea dift.) n., pl. urĭ (vsl. tĭeskŭ, tiskŭ, teasc). Mașină de stors poame (strugurĭ, măsline). Presă, mașină de îndesat lucrurile. Mașină de tipărit (Vechĭ). A pune la teasc, a tescui. V. stambă.
teasc s. v. CLEȘTE.
TEASC s. 1. presă, (Olt.) stropșitoare, (Transilv. și Ban.) șaitău. (~ de struguri.) 2. (TIPOGR.) presă, (înv.) stambă. (O carte care a intrat sub ~.)

teasc dex

Intrare: teasc
teasc substantiv neutru