teară definitie

11 definiții pentru teară

TEÁRĂ, teri, s. f. (Reg.) 1. Natră. 2. Război de țesut. – Lat. tela.
TEÁRĂ, teri, s. f. (Reg.) 1. Natră. 2. Război de țesut. – Lat. tela.
TEÁRĂ, teri, s. f. (Regional) 1. Natră. Natra mai poartă și numele de teară. PAMFILE, I. C. 279. 2. Război de țesut. Ucigă-te crucea, teară, C-am lucrat doi ani și-o vară Pentr-un rost de pînză rară. MARIAN, S. 60. Asta-i lelea cea frumoasă, Pune teara după casă, Cîți or trece, toți să țeasă! POP. – Variantă: táră (ȘEZ. VIII 64) s. f.
teáră (reg.) s. f., g.-d. art. térii; pl. teri
teáră s. f., g.-d. art. térii; pl. teri
TEÁRĂ s. v. natră, război, urzeală.
teáră (-éri), s. f. – Urzeală depănată pe sul. – Var. Mold. tară. Mr. teară „caimac”. Lat. tēla (Burlă, Conv. lit., XIV, 281; Pușcariu 1724; REW 8620), cf. it., prov., cat., sp. tela, fr. toile. Der. din per. tär „fir, fibră” (Lokotsch 2022) nu pare probabilă.
teară f. Mold. natră. [Lat. TELA, pânză].
teáră f., pl. terĭ (lat. têla, pînză. V. toaletă). Ban. Trans. Mold. Urzeala învîrtită pe sul (60-100 m.), natră: Se ține lelea de lume, Dar o teară nu știe pune (P. P. în Tribuna Pop. Arad, 1901, 61).
tea s. v. NATRĂ. RĂZBOI. URZEALĂ.
teáră, s.f. – v. tiară („război de țesut”).

teară dex

Intrare: teară
teară substantiv feminin