TEÁFĂR, -Ă, teferi, -e, adj. Întreg, nevătămat, neatins; zdravăn. A sărit, și cu singura-i mînă teafără s-a agățat de țeava armei. GALAN, Z. R. 227. Am găsit copila teafără. CREANGĂ, A. 21 Vom fi voioși și teferi, Vei pierde dorul de părinți Și visul de luceferi. EMINESCU, O. I 176. Și voi, cîți mai sînteți în cetate, oameni teferi sau răniți... în picioare cu toții! ALECSANDRI, T. II 31. ♦ Cu mintea întreagă, sănătos la minte.