teșmenit definitie

2 intrări

16 definiții pentru teșmenit

TEȘMENÍ, teșmenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) buimăci, a (se) încurca, a (se) zăpăci. – Et. nec.
TEȘMENÍT, -Ă, teșmeniți, -te, adj. (Reg.; adesea substantivat) Buimăcit, încurcat, zăpăcit. ♦ Dezmățat; netrebnic. – V. teșmeni.
TEȘMENÍ, teșmenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) buimăci, a (se) încurca, a (se) zăpăci. – Et. nec.
TEȘMENÍT, -Ă, teșmeniți, -te, adj. (Reg.; adesea substantivat) Buimăcit, încurcat, zăpăcit. ♦ Dezmățat; netrebnic. – V. teșmeni.
TEȘMENÍ, teșmenesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A buimăci, a zăpăci, a sminti. Spuneți-mi tot ce știți, că vă teșmenesc în bătăi. STANCU, D. 269.
TEȘMENÍT, -Ă, teșmeniți, -te, adj. (Regional) Buimăcit, zăpăcit, smintit. A rămas teșmenită, de nu mai știa ce e cu ea pe lume. Nu bea, nu mînca. STANCU, D. 47. ◊ (Substantivat) Nu mai știa ce să facă teșmenitul de Joe, ca să moaie inima tiranei de Junona. ISPIRESCU, U. 11. ♦ Dezmățat, netrebnic. Am văzut perindîndu-se tot ce Bucureștii avea... mai teșmenit și defăimat. M. I. CARAGIALE, C. 57.
teșmení (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. teșmenéște, imperf. 3 sg. teșmeneá; conj. prez. 3 să teșmeneáscă
teșmení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. teșmenésc, imperf. 3 sg. teșmeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. teșmeneáscă
TEȘMENÍ vb. v. fâstâci, intimida, încurca, zăpăci.
TEȘMENÍT adj. v. corupt, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmățat, fâstâcit, imoral, intimidat, încurcat, nerușinat, pervertit, stricat, vicios, zăpăcit.
teșmení, teșmenésc, vb. IV refl. (reg.) 1. a se ului, a se zăpăci, a se buimăci, a se încurca. 2. a decădea, a se ramoli.
teșmenì v. a se ului: teșmenitul de Joie ISP. [Origină necunoscută].
teșmenésc v. tr. (ung.). Munt. Uzez, stric (o haĭnă): mĭ-aĭ purtat haĭna și mĭ-aĭ teșmenit-o. V. refl. Mă veștezesc, mă berghelesc: s’a teșmenit de bătrîneță. Mă izmenesc, mă țicnesc, mă zăpăcesc, mă uluĭesc: nu știa ce să facă teșmenitu de Joĭe (Isp. 2, 20. Cp. și rev. I. Crg. 9, 94). – Și -lesc.
teșmeni vb. v. FÎSTÎCI. INTIMIDA. ÎNCURCA. ZĂPĂCI.
teșmenit adj. v. CORUPT. DECĂZUT. DEPRAVAT. DESFRÎNAT. DESTRĂBĂLAT. DEZMĂȚAT. FÎSTÎCIT. IMORAL. INTIMIDAT. ÎNCURCAT. NERUȘINAT. PERVERTIT. STRICAT. VICIOS. ZĂPĂCIT.
teșmenit, -ă, teșmeniți, -te adj. (reg.) 1. corupt, decăzut, depravat 2. năuc, zăpăcit

teșmenit dex

Intrare: teșmeni
teșmeni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: teșmenit
teșmenit