teșit definitie

2 intrări

22 definiții pentru teșit

TEȘÍ, teșesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a reteza oblic un lemn, un trunchi. ♦ A netezi, a rotunji, a nivela muchia sau vârful unui obiect ascuțit. ♦ A turti (cu o lovitură) strâmbând sau aplecând pe o parte. – Din sl. tešon, tesati.
TEȘÍT, -Ă, teșiți, -te, adj. Cu colțurile sau muchiile retezate sau rotunjite. ♦ Turtit. – V. teși.
TEȘÍ, teșesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a reteza oblic un lemn, un trunchi. ♦ A netezi, a rotunji, a nivela muchia sau vârful unui obiect ascuțit. ♦ A turti (cu o lovitură) strâmbând sau aplecând pe o parte. – Din sl. tešon, tesati.
TEȘÍT, -Ă, teșiți, -te, adj. Cu colțurile sau muchiile retezate sau rotunjite. ♦ Turtit. – V. teși.
TEȘÍ, teșesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a reteza oblic (un lemn, un trunchi). ♦ A netezi (rotunjind sau tocind) muchia sau vîrful unui obiect ascuțit. (Refl.) Malurile se teșesc. De o parte și de alta, pămîntul se așterne pustiu și neted ca o apă. VLAHUȚĂ, O. A. 408. ◊ Fig. Călăuzul vînătoresc se scărpina în cap, își teșea mustața și șovăia să răspundă. CAMIL PETRESCU, N. 90. ♦ A turti (cu o lovitură) strîmbînd sau aplecînd pe o parte. O imensă căciulă neagră, teșită la o parte și curmată la mijloc, se arată săltînd. HOGAȘ, M. N. 185. ◊ Fig. Cu un pumn cît butucul a teșit la pămînt pe cel dintîi jandarm din cale. POPA, V. 128.
TEȘÍT, -Ă, teșiți, -te, adj. Cu colțurile sau muchiile retezate sau rotunjite. Ceea ce... se află în toate cetățile de pămînt sînt pietrele de praștie de diferite mărimi, precum și alte pietre teșite. ODOBESCU, S. II 145. ♦ Turtit. I se străvedeau brațele subțiri... umerii ascuțiți și oasele spinării teșite. DUMITRIU, N. 180. Era e hîdă făptură, cu picioarele scurte și cu brațele lungi, cu fruntea teșită și cu ochi galbeni. C. PETRESCU, R. DR. 51.
teșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. teșésc, imperf. 3 sg. teșeá; conj. prez. 3 să teșeáscă
teșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. teșésc, imperf. 3 sg. teșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. teșeáscă
TEȘÍ vb. 1. v. turti. 2. v. șanfrena. 3. v. olări.
TEȘÍ vb. v. cutremura, încrâncena, înfiora, înfricoșa, îngrozi, înspăimânta, jena, rușina, sfii, tremura, zgudui.
TEȘÍT adj. v. turtit.
TEȘÍT adj. v. obtuz.
Teșit ≠ ascuțit
teșí (-șésc, -ít), vb.1. A turti, a netezi, a nivela. – 2. A reteza oblic, a tăia în curmeziș. – 3. A ascuți, a face vîrf. – 4. (Refl.) A se jena, a se teme. Sl. (slov.) tešiti „a consola” și „a se curba”. Sl. tesati, tesą „a tăia” (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 408; Tiktin) pare mai puțin probabil. – Der. teș, adj. (curb, încovoiat); teșală, s. f. (strivire, sfială); teșitură, s. f. (tăietură piezișă, scobitură, semn la urechea vitelor; ciot, buturugă); teșos, adj. (pieziș).
A TEȘÍ ~ésc tranz. 1) (lemne, trunchiuri) A tăia pieziș. 2) (obiecte cu muchii, margini sau colțuri proeminente) A face să se teșească. 3) (obiecte alungite în partea de sus) A turti, strâmbând sau aplecând pe o parte. 4) fig. A culca la pământ (printr-o lovitură); a doborî; a prăvăli. /<bulg. teša
A SE TEȘÍ pers. 3 se teșéște intranz. (despre obiecte cu muchii, margini sau colțuri proeminente) A căpăta forme mai netede (în urma tocirii). /<bulg. teša
teșì v. a reteza oblic. [Slav. TEȘÕ, a tăia].
teșésc v. tr. (vsl. tesati-tešon, a tăĭa. Cp. și cu sîrb. tešiti, a mîngîĭa. V. oteșesc). Vest. Retez pĭeziș (un trunchĭ, o ureche de vită). Netezesc răzuind (de ex., un arșic ca să stea maĭ bine pe partea ceĭa). Turtesc. V. refl. Mă sîiesc, mă sfiesc, mă sinchisesc, bindisesc, îmĭ pasă: nicĭ nu mă teșesc de vorba luĭ! V. tăpșesc.
teși vb. v. CUTREMURA. ÎNCRÎNCENA. ÎNFIORA. ÎNFRICOȘA. ÎNGROZI. ÎNSPĂIMÎNTA. JENA. RUȘINA. SFII. TREMURA. ZGUDUI.
TEȘI vb. 1. a turti, (reg.) a tîrși. (A ~ un obiect.) 2. (TEHN.) a șanfrena. (A ~ marginea unei piese metalice.) 3. (SILV.) a olări, (reg.) a buza, a ciuli, a oli, a rosti, a șpronța, a tivi. (A ~ capătul unui buștean.)
TEȘIT adj. turtit, (reg.) tîrșit. (Nas ~.)
teșit adj. v. OBTUZ.

teșit dex

Intrare: teși
teși verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: teșit
teșit adjectiv