teși definitie

14 definiții pentru teși

TEȘÍ, teșesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a reteza oblic un lemn, un trunchi. ♦ A netezi, a rotunji, a nivela muchia sau vârful unui obiect ascuțit. ♦ A turti (cu o lovitură) strâmbând sau aplecând pe o parte. – Din sl. tešon, tesati.
TEȘÍ, teșesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a reteza oblic un lemn, un trunchi. ♦ A netezi, a rotunji, a nivela muchia sau vârful unui obiect ascuțit. ♦ A turti (cu o lovitură) strâmbând sau aplecând pe o parte. – Din sl. tešon, tesati.
TEȘÍ, teșesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a reteza oblic (un lemn, un trunchi). ♦ A netezi (rotunjind sau tocind) muchia sau vîrful unui obiect ascuțit. (Refl.) Malurile se teșesc. De o parte și de alta, pămîntul se așterne pustiu și neted ca o apă. VLAHUȚĂ, O. A. 408. ◊ Fig. Călăuzul vînătoresc se scărpina în cap, își teșea mustața și șovăia să răspundă. CAMIL PETRESCU, N. 90. ♦ A turti (cu o lovitură) strîmbînd sau aplecînd pe o parte. O imensă căciulă neagră, teșită la o parte și curmată la mijloc, se arată săltînd. HOGAȘ, M. N. 185. ◊ Fig. Cu un pumn cît butucul a teșit la pămînt pe cel dintîi jandarm din cale. POPA, V. 128.
teșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. teșésc, imperf. 3 sg. teșeá; conj. prez. 3 să teșeáscă
teșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. teșésc, imperf. 3 sg. teșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. teșeáscă
TEȘÍ vb. 1. v. turti. 2. v. șanfrena. 3. v. olări.
TEȘÍ vb. v. cutremura, încrâncena, înfiora, înfricoșa, îngrozi, înspăimânta, jena, rușina, sfii, tremura, zgudui.
teșí (-șésc, -ít), vb.1. A turti, a netezi, a nivela. – 2. A reteza oblic, a tăia în curmeziș. – 3. A ascuți, a face vîrf. – 4. (Refl.) A se jena, a se teme. Sl. (slov.) tešiti „a consola” și „a se curba”. Sl. tesati, tesą „a tăia” (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 408; Tiktin) pare mai puțin probabil. – Der. teș, adj. (curb, încovoiat); teșală, s. f. (strivire, sfială); teșitură, s. f. (tăietură piezișă, scobitură, semn la urechea vitelor; ciot, buturugă); teșos, adj. (pieziș).
A TEȘÍ ~ésc tranz. 1) (lemne, trunchiuri) A tăia pieziș. 2) (obiecte cu muchii, margini sau colțuri proeminente) A face să se teșească. 3) (obiecte alungite în partea de sus) A turti, strâmbând sau aplecând pe o parte. 4) fig. A culca la pământ (printr-o lovitură); a doborî; a prăvăli. /<bulg. teša
A SE TEȘÍ pers. 3 se teșéște intranz. (despre obiecte cu muchii, margini sau colțuri proeminente) A căpăta forme mai netede (în urma tocirii). /<bulg. teša
teșì v. a reteza oblic. [Slav. TEȘÕ, a tăia].
teșésc v. tr. (vsl. tesati-tešon, a tăĭa. Cp. și cu sîrb. tešiti, a mîngîĭa. V. oteșesc). Vest. Retez pĭeziș (un trunchĭ, o ureche de vită). Netezesc răzuind (de ex., un arșic ca să stea maĭ bine pe partea ceĭa). Turtesc. V. refl. Mă sîiesc, mă sfiesc, mă sinchisesc, bindisesc, îmĭ pasă: nicĭ nu mă teșesc de vorba luĭ! V. tăpșesc.
teși vb. v. CUTREMURA. ÎNCRÎNCENA. ÎNFIORA. ÎNFRICOȘA. ÎNGROZI. ÎNSPĂIMÎNTA. JENA. RUȘINA. SFII. TREMURA. ZGUDUI.
TEȘI vb. 1. a turti, (reg.) a tîrși. (A ~ un obiect.) 2. (TEHN.) a șanfrena. (A ~ marginea unei piese metalice.) 3. (SILV.) a olări, (reg.) a buza, a ciuli, a oli, a rosti, a șpronța, a tivi. (A ~ capătul unui buștean.)

teși dex

Intrare: teși
teși verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a