taxocen definitie

2 definiții pentru taxocen

taxocén s. n.
TAXO- „ordine, aranjare”. ◊ gr. taxis, eos „ordine” > fr. taxo-, germ. id., engl. id. > rom. taxo-. □ ~cen (v. -cen2), s. n., asociație naturală apropiată ecologic și taxonomic; ~cenologie (v. ceno-1, v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu clasificarea grupărilor naturale de plante și animale; ~logie (v. -logie1), s. f., știință a clasificărilor; sin. taxilogie; ~nomie (v. -nomie), s. f., 1. Știință a legilor de clasificare a organismelor vii; sin. taxinomie. 2. Studiu al unei grupe de plante sau de animale din punctul de vedere al clasificării și descrierii speciilor.

taxocen dex

Intrare: taxocen
taxocen substantiv neutru