TAXIDÁR, taxidari, s. m. (Înv.) Persoană care strângea dările. – Din tc. tahsildar.

TAXIDÁR, taxidari, s. m. (Înv.) Persoană care strângea dările. – Din tc. tahsildar.

TAXIDÁR, taxidari, s. m. (Învechit) Persoană care strîngea anumite dări. Prin urmare nu le desființăm... dar desființăm pe taxidarii de la barieră, că sînt oamenii lor, ai boierilor. CAMIL PETRESCU, O. II 45. Aprozii slujeau ca taxidari și împlinitori de datorii. BĂLCESCU, O. I 18. Taxidarii luau întreită zeciuială pentru oierit. FILIMON, la TDRG.

TAXIDÁR, taxidari, s. m. (Înv.) Persoană care strângea dările. – Tc. tahsildar.

taxidár (înv.) s. m., pl. taxidári

taxidár s. m., pl. taxidári

TAXIDÁR ~i m. înv. Slujbaș însărcinat cu strângerea dărilor. /<turc. tahsildar

taxidar m. od. strângător de dări: aprozii slujiau ca taxidari BĂLC. [Gr. mod. TAXIDIÁRIS, călător].

taxidár m. (turc. tahsildar, d. pers. tahsil, percepere, incasare, și dar, purtător; ngr. taxidiáris, călător, vine d. taxidi, taxid). Vechĭ. Perceptor, incasator. – Și taxildar și taxindar și tah-. V. dăbilar.