Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru tavern─â

TAV├ëRN─é, taverne, s. f. C├órcium─â s─âr─âc─âcioas─â, murdar─â ╚Öi ├«ntunecoas─â (instalat─â de obicei la subsol). ÔÇô Din fr. taverne.
TAV├ëRN─é, taverne, s. f. C├órcium─â s─âr─âc─âcioas─â, murdar─â ╚Öi ├«ntunecoas─â (instalat─â de obicei la subsol). ÔÇô Din fr. taverne.
TAV├ëRN─é, taverne, s. f. C├«rcium─â s─âr─âc─âcioas─â, murdar─â ╚Öi ├«ntunecoas─â (instalat─â de obicei la subsol). Pe vremea ╚Ťarilor, Moscova era un ora╚Ö al palatelor somptuoase ╚Öi al azilurilor de noapte, al saloanelor ╚Öi al tavernelor. STANCU, U.R.S.S. 96. Tocmai ├«n cap─âtul portului, l├«ng─â depozitele de c─ârbuni, era o c├«rcium─â veche, o tavern─â joas─â ├«n care intrai scobor├«nd patru trepte de piatr─â. BART, E. 320. Pe b─ânci de lemn, ├«n scunda tavern─â mohor├«t─â, Unde p─âtrunde ziua printre fere╚Öti murdare. EMINESCU, O. I 56.
tav├ęrn─â s. f., g.-d. art. tav├ęrnei; pl. tav├ęrne
tav├ęrn─â s. f., g.-d. art. tav├ęrnei; pl. tav├ęrne
TAVÉRNĂ s.f. Cârciumă ordinară, murdară (instalată de obicei la subsol). [< fr. taverne, it. taverna, cf. lat. taberna].
TAVÉRNĂ s. f. cârciumă sărăcăcioasă, murdară (la subsol). (< fr. taverne, germ. Taverne)
TAVÉRNĂ ~e f. înv. Cârciumă sărăcăcioasă, murdară și întunecoasă, aflată, de regulă, la subsol. /<fr. taverne, germ. Taverne
tavernă f. cârciumă: în scunda tavernă mohorîtă EM.
*tav├ęrn─â f., pl. e (fr. taverne, d. lat. taberna; it. taverna. V. tabernacul ╚Öi t├«rn─â). Iron. C├«rc─şum─â ordinar─â sa┼ş od─âi╚Ť─â de c├«rc─şum─â.

Tavern─â dex online | sinonim

Tavern─â definitie

Intrare: tavern─â
tavern─â substantiv feminin