tavernă definitie

10 definiții pentru tavernă

TAVÉRNĂ, taverne, s. f. Cârciumă sărăcăcioasă, murdară și întunecoasă (instalată de obicei la subsol). – Din fr. taverne.
TAVÉRNĂ, taverne, s. f. Cârciumă sărăcăcioasă, murdară și întunecoasă (instalată de obicei la subsol). – Din fr. taverne.
TAVÉRNĂ, taverne, s. f. Cîrciumă sărăcăcioasă, murdară și întunecoasă (instalată de obicei la subsol). Pe vremea țarilor, Moscova era un oraș al palatelor somptuoase și al azilurilor de noapte, al saloanelor și al tavernelor. STANCU, U.R.S.S. 96. Tocmai în capătul portului, lîngă depozitele de cărbuni, era o cîrciumă veche, o tavernă joasă în care intrai scoborînd patru trepte de piatră. BART, E. 320. Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorîtă, Unde pătrunde ziua printre ferești murdare. EMINESCU, O. I 56.
tavérnă s. f., g.-d. art. tavérnei; pl. tavérne
tavérnă s. f., g.-d. art. tavérnei; pl. tavérne
TAVÉRNĂ s.f. Cârciumă ordinară, murdară (instalată de obicei la subsol). [< fr. taverne, it. taverna, cf. lat. taberna].
TAVÉRNĂ s. f. cârciumă sărăcăcioasă, murdară (la subsol). (< fr. taverne, germ. Taverne)
TAVÉRNĂ ~e f. înv. Cârciumă sărăcăcioasă, murdară și întunecoasă, aflată, de regulă, la subsol. /<fr. taverne, germ. Taverne
tavernă f. cârciumă: în scunda tavernă mohorîtă EM.
*tavérnă f., pl. e (fr. taverne, d. lat. taberna; it. taverna. V. tabernacul și tîrnă). Iron. Cîrcĭumă ordinară saŭ odăiță de cîrcĭumă.

tavernă dex

Intrare: tavernă
tavernă substantiv feminin