tautocronísm (ta-u-to-cro-) s. n.

tautocronísm s. n. (sil. ta-u-, -cro-)

TAUTOCRONÍSM s.n. (Fiz.) Proprietate a unui punct material, care, pornind fără viteză inițială, descrie o curbă tautocronă. [< fr. tautochronisme].

TAUTOCRONÍSM s. n. 1. egalitate de durată. 2. proprietate a unei curbe tautocrone. (< fr. tautochronisme)

tautocronísm s. n. (sil. ta-u-, -cro-)[1] corectată