TAUROMAHÍE s. f. Arta de a lupta cu taurii (1) în arenă. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tauromachie.

TAUROMAHÍE s. f. Arta de a lupta cu taurii (1) în arenă. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tauromachie.

tauromahíe (ta-u-) s. f., art. tauromahía, g.-d. tauromahíi, art. tauromahíei

tauromahíe s. f. (sil. ta-u-), art. tauromahía, g.-d. tauromahíi, art. tauromahíei

TAUROMAHÍE s.f. Arta de a lupta cu taurii. ♦ (Mit.) Luptă a taurilor cu oamenii. [Gen. -iei. / < fr. tauromachie, cf. gr. tauros – taur, mache – luptă].

TAUROMAHÍE s. f. 1. (mit.) luptă a taurilor cu oamenii. 2. arta de a lupta cu taurii în arenă; coridă. (< fr. touromachie)

TAUROMAHÍE f. Arta de a lupta cu taurii după regulile coridei. /<fr. tauromachie

TAURO- „taur”. ◊ gr. tauros „taur” > fr. tauro-, it. id., germ. id. > rom. tauro-. □ ~bol (v. -bol), s. n., sacrificiu expiator al unui taur adus zeului Mitra și zeiței Cibele; ~cefal (v. -cefal), s. m., monstru mitic cu cap de taur; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de tauri; ~mahie (v. -mahie), s. f., 1. Arta de a lupta cu taurii. 2. Luptă mitică a taurilor cu oamenii.