taur definitie

25 definiții pentru taur

TÁUR, tauri, s. m. 1. Mascul necastrat din specia taurinelor, cu capul mare, pielea groasă, părul de pe frunte lung și adesea creț; buhai (Bos taurus). ◊ Expr. A lua (sau a prinde) taurul de coarne = a înfrunta cu îndrăzneală o dificultate, a lua lucrurile pieptiș. 2. (Entom.) Rădașcă. 3. N. pr. art. Constelație boreală în dreptul căreia trece Soarele între 21 aprilie și 21 mai. ♦ Al doilea dintre cele douăsprezece semne ale zodiacului. – Lat. taurus.
TÁUR, tauri, s. m. 1. Mascul necastrat din specia taurinelor, cu capul mare, pielea groasă, părul de pe frunte lung și adesea creț; buhai (Bos taurus). ◊ Expr. A lua (sau a prinde) taurul de coarne = a înfrunta cu îndrăzneală o dificultate, a lua lucrurile pieptiș. 2. (Entom.) Rădașcă. 3. (Art.) Constelație boreală în dreptul căreia trece Soarele între 21 aprilie și 21 mai. ♦ Al doilea dintre cele douăsprezece semne ale zodiacului. – Lat. taurus.
TÁUR, tauri, s. m. 1. Masculul vacii necastrat, apt pentru reproducție (Bos taurus). Spre apusul de jăratic Cu livezi scăldate-n aur Trece-un nour singuratic, Alb și mare cît un taur. TOPÎRCEANU, P. 207. Colo devale, în înfundătura ceea, un taur grozav la mulți bezmetici le-a curmat zilele. CREANGĂ, P. 202. Bulgăre de aur, Cu coarne de taur (Luna nouă). TEODORESCU, P. P. 232. ◊ Expr. A lua (sau a prinde) taurul de coarne = a înfrunta cu îndrăzneală o dificultate, a lua lucrurile pieptiș. 2. (Entom.) Rădașcă. 3. Constelație din emisfera boreală, reprezentînd unul dintre cele douăsprezece semne ale zodiacului, în dreptul căruia trece soarele între 21 aprilie și 21 mai.
TÁUR, tauri, s. m. 1. Masculul necastrat al vacii, apt pentru reproducție (Bos taurus).* Expr. A lua (sau a prinde) taurul de coarne = a înfrunta cu îndrăzneală o dificultate, a lua lucrurile pieptiș. 2. (Entom.) Rădașcă. 3. (Art.) Constelație boreală, reprezentând unul dintre cele douăsprezece semne ale zodiacului, în dreptul căruia trece soarele între 21 aprilie și 21 mai. – Lat. taurus.
Óchiul-Táurului (stea) (-Ta-u-) s. propriu m.
táur s. m., pl. táuri
Óchiul-Táurului (astron.) s. pr. m.
táur s. m., pl. táuri
OCHIUL-TÁURULUI s. v. aldebaran.
TÁUR s. 1. (ZOOL.; Bos taurus) (pop.) buhai, (reg.) bic, bugă, gonitor. 2. (ASTRON.; art.) (reg.) cap-de-bou.
TÁUR s. v. rădașcă, răgace.
TAURUL-LUI-DUMNEZÉU s. v. caraban, nasicorn.
TAUR(O)- elem. „taur”. (< fr. taur/o/-, cf. lat. taurus, gr. tauros)
taúr (-ri), s. m.1. Bic, buhai, gonitor. – 2. Al doilea semn al zodiacului. – 3. Rădașcă (Lucanus cervus). – Mr. tavru. Lat. taurus (Pușcariu 1721; REW 8602), cf. alb. ter (Philippide, II, 656), it., cat., sp. toro (calabr. táuru), prov. taur, v. fr. tor, port. touro.
TÁUR ~i m. 1) Mascul reproducător al vitelor mari cornute; buhai.* A lua (sau a prinde) ~ul de coarne a acționa cu energie și curaj într-o afacere dificilă; a înfrunta ceva pieptiș. 2) pop. Om zdravăn și brutal. 3) la sing. pop. art. Constelație din emisfera boreală. ◊ Zodia ~ului unul dintre cele douăsprezece sectoare zodiacale. [Sil. ta-ur] /<lat. taurus
taur m. 1. bou nejugănit (Bos taurus); 2. fig. om sdravăn; 3. unul din cele 12 semne ale zodiacului. [Lat. TAURUS].
táur m. (lat. taurus, d. vgr. taûros; it. sp. toro, pv. taur, vfr. tor [nfr. taureau], pv. touro). Boŭ întreg, boŭ nejugănit (bos taurus). Fig. Om zdravăn. Un semn al zodiaculuĭ (April). – În vest și táure, vechĭ táore. În est buhaĭ, în Olt. Ban. bic.
ochiul-taurului s. v. ALDEBARAN.
TAUR s. 1. (ZOOL.; Bos taurus) (pop.) buhai, (reg.) bic, bugă, gonitor. 2. (ASTRON.; art.) (reg.) cap-de-bou.
taur s. v. RĂDAȘCĂ. RĂGACE.
taurul-lui-Dumnezeu s. v. CARABAN. NASICORN.
DENTE LUPUS, CORNU TAURUS PETIT (lat.) lupul atacă cu colții, taurul cu coarnele. – Horațiu, „Satirae”, II, 1, 52. Fiecare folosește armele de care dispune.
TAUR subst. 1. Taurul, Neagoe, 1475 (Glos; 13-15 B 163); – Ganea, (Ț-Rom 366; 16 B I 6). 2. Taura s. 3. Tăuraș diac (Cat); – Stoica, 1567 (Glos); – log., munt. (RI XVIII 23). 4. Tăurel (Sc).
TAUR-, v. TAURO-.~odonție (v. -odonție), s. f., dezvoltare excesivă a cavității pulpare a molarilor.
taur comunal expr. bărbat viril.

taur dex

Intrare: taur (pref.)
taur pref.
Intrare: Taur
Taur
Intrare: taur (subst.)
taur subst. substantiv propriu masculin substantiv masculin
Intrare: Ochiul-Taurului
Ochiul-Taurului substantiv propriu masculin articulat (numai) singular
  • silabisire: -ta-u-