TATUÁJ, tatuaje, s. n. 1. Tatuare; (concr.) desen care rămâne pe piele după tatuare. 2. Marcare a animalelor cu semne imprimate în piele pentru recunoaștere și identificare. [Pr.: -tu-aj] – Din fr. tatouage.

TATUÁJ, tatuaje, s. n. 1. Tatuare; (concr.) desen care rămâne pe piele după tatuare. 2. Marcare a animalelor cu semne imprimate în piele pentru recunoaștere și identificare. [Pr.: -tu-aj] – Din fr. tatouage.

TATUÁJ, tatuaje, s. n. Acțiunea de a se tatua (v. tatuare); desenul care rămîne pe piele după tatuare.

TATUÁJ, tatuaje, s. n. Tatuare; desenul care rămâne pe piele după tatuare. – Fr. tatouage.

tatuáj (-tu-aj) s. n., pl. tatuáje

tatuáj s. n. (sil. -tu-aj), pl. tatuáje

TATUÁJ s. 1. v. tatuare. 2. (concr.) (înv.) semne (pl.). (Ce ~ are pe braț?)

TATUÁJ s.f. 1. Tatuare. ♦ (Concr.) Desen rămas pe piele după tatuare. 2. Marcare a animalelor cu semne imprimate în piele, pentru recunoaștere și identificare. [Pron. -tu-aj. / < fr. tatouage].

TATUÁJ s. f. 1. tatuare; desen rămas pe piele după tatuare. 2. marcare a animalelor cu semne imprimate în piele, pentru recunoaștere și identificare. (< fr. tatouage)

TATUÁJ ~e n. 1) Operație de tatuare. 2) Desen sau inscripție imprimată pe piele după tatuare. 3) Operație de marcare a vitelor prin semne imprimate, pentru a le recunoaște. [Sil. ta-tu-aj] /<fr. tatuage

*tatuáj n., pl. e (fr. tatouage). Pictură făcută pin tatuare.

TATUAJ s. 1. tatuare, (înv.) tatuație. (Operația de ~.) 2. (concr.) (înv.) semne (pl.). (Ce ~ are pe braț?)