TATONÁ, tatonez, vb. I. Tranz. A face încercări prudente în mai multe direcții pentru a cunoaște o situație, a găsi o soluție; a proceda cu nesiguranță, cu ezitare; a sonda. ◊ Expr. A tatona terenul = a cerceta posibilitățile de reușită înainte de începerea unei acțiuni. – Din fr. tâtonner.

TATONÁRE, tatonări, s. f. Acțiunea de a tatona și rezultatul ei. – V. tatona.

TATONÁ, tatonez, vb. I. Tranz. A face încercări prudente în mai multe direcții pentru a cunoaște o situație, a găsi o soluție; a proceda cu nesiguranță, cu ezitare; a sonda. ◊ Expr. A tatona terenul = a cerceta posibilitățile de reușită înainte de începerea unei acțiuni. – Din fr. tâtonner.

TATONÁRE, tatonări, s. f. Acțiunea de a tatona și rezultatul ei. – V. tatona.

TATONÁ, tatonez, vb. I. Tranz. A căuta cu multă prudență să cunoști o situație, o împrejurare; a încerca, a dibui, a sonda. ◊ Expr. A tatona terenul = a se asigura dinainte de starea lucrurilor, a spiritului, a cerceta posibilitățile de reușită înainte de începerea unei acțiuni.

TATONÁRE, tatonări, s. f. Acțiunea de a tatona. Tatonările acestea se puteau face perfect și la București. REBREANU, R. II 53.

TATONÁ, tatonez, v. I. Tranz. A căuta să cunoști o situație, o împrejurare orientându-te cu multă prudență; a sonda. ◊ Expr. A tatona terenul = a cerceta posibilitățile de reușită înainte de începerea unei acțiuni. – Fr. tâtonner.

tatoná (a ~) vb., ind. prez. 3 tatoneáză

tatonáre s. f., g.-d. art. tatonắrii; pl. tatonắri

tatoná vb., ind. prez. 1 sg. tatonéz, 3 sg. și pl. tatoneáză

tatonáre s. f., g.-d. art. tatonării; pl. tatonări

TATONÁ vb. 1. (fig.) a dibui, a pipăi, a sonda. (A ~ situația.) 2. v. încerca.

TATONÁRE s. (fig.) dibuire, pipăire, sondare. (~ situației.)

TATONÁ vb. I. tr. A încerca cu prudență, cu precauție să cunoști o situație; a dibui, a sonda. ♦ A tatona terenul = a cerceta posibilitățile de reușită într-o întreprindere, într-o acțiune. [< fr. tâtonner].

TATONÁRE s.f. Acțiunea de a tatona și rezultatul ei; încercare, dibuire, sondare. [< tatona].

TATONÁ vb. tr. a încerca cu prudență, cu precauție să cunoști o situație; a dibui, a sonda. ♦ a ~ terenul = a cerceta posibilitățile de reușită într-o întreprindere, într-o acțiune. (< fr. tâtonner)

A TATONÁ ~éz tranz. (gânduri, intenții, situații, împrejurări) A examina cu prudență; a pipăi. ◊ ~ terenul a căuta să afle din timp șansele de reușită într-o acțiune. /<fr. tâtonner

TATONA vb. 1. (fig.) a dibui, a pipăi, a sonda. (A ~ situația.) 2. a căuta, a încerca, (înv. și reg.) a probălui. (A ~ să găsească o soluție.)

TATONARE s. (fig.) dibuire, pipăire, sondare. (~ situației.)