Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru tatonare

TATON├ü, tatonez, vb. I. Tranz. A face ├«ncerc─âri prudente ├«n mai multe direc╚Ťii pentru a cunoa╚Öte o situa╚Ťie, a g─âsi o solu╚Ťie; a proceda cu nesiguran╚Ť─â, cu ezitare; a sonda. ÔŚŐ Expr. A tatona terenul = a cerceta posibilit─â╚Ťile de reu╚Öit─â ├«nainte de ├«nceperea unei ac╚Ťiuni. ÔÇô Din fr. t├ótonner.
TATON├üRE, taton─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a tatona ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. tatona.
TATON├ü, tatonez, vb. I. Tranz. A face ├«ncerc─âri prudente ├«n mai multe direc╚Ťii pentru a cunoa╚Öte o situa╚Ťie, a g─âsi o solu╚Ťie; a proceda cu nesiguran╚Ť─â, cu ezitare; a sonda. ÔŚŐ Expr. A tatona terenul = a cerceta posibilit─â╚Ťile de reu╚Öit─â ├«nainte de ├«nceperea unei ac╚Ťiuni. ÔÇô Din fr. t├ótonner.
TATON├üRE, taton─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a tatona ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. tatona.
TATON├ü, tatonez, vb. I. Tranz. A c─âuta cu mult─â pruden╚Ť─â s─â cuno╚Öti o situa╚Ťie, o ├«mprejurare; a ├«ncerca, a dibui, a sonda. ÔŚŐ Expr. A tatona terenul = a se asigura dinainte de starea lucrurilor, a spiritului, a cerceta posibilit─â╚Ťile de reu╚Öit─â ├«nainte de ├«nceperea unei ac╚Ťiuni.
TATON├üRE, taton─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a tatona. Taton─ârile acestea se puteau face perfect ╚Öi la Bucure╚Öti. REBREANU, R. II 53.
TATON├ü, tatonez, v. I. Tranz. A c─âuta s─â cuno╚Öti o situa╚Ťie, o ├«mprejurare orient├óndu-te cu mult─â pruden╚Ť─â; a sonda. ÔŚŐ Expr. A tatona terenul = a cerceta posibilit─â╚Ťile de reu╚Öit─â ├«nainte de ├«nceperea unei ac╚Ťiuni. ÔÇô Fr. t├ótonner.
tatoná (a ~) vb., ind. prez. 3 tatoneáză
tatonáre s. f., g.-d. art. tatonắrii; pl. tatonắri
taton├í vb., ind. prez. 1 sg. taton├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. tatone├íz─â
tatonáre s. f., g.-d. art. tatonării; pl. tatonări
TATON├ü vb. 1. (fig.) a dibui, a pip─âi, a sonda. (A ~ situa╚Ťia.) 2. v. ├«ncerca.
TATON├üRE s. (fig.) dibuire, pip─âire, sondare. (~ situa╚Ťiei.)
TATON├ü vb. I. tr. A ├«ncerca cu pruden╚Ť─â, cu precau╚Ťie s─â cuno╚Öti o situa╚Ťie; a dibui, a sonda. ÔÖŽ A tatona terenul = a cerceta posibilit─â╚Ťile de reu╚Öit─â ├«ntr-o ├«ntreprindere, ├«ntr-o ac╚Ťiune. [< fr. t├ótonner].
TATON├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a tatona ╚Öi rezultatul ei; ├«ncercare, dibuire, sondare. [< tatona].
TATON├ü vb. tr. a ├«ncerca cu pruden╚Ť─â, cu precau╚Ťie s─â cuno╚Öti o situa╚Ťie; a dibui, a sonda. ÔÖŽ a ~ terenul = a cerceta posibilit─â╚Ťile de reu╚Öit─â ├«ntr-o ├«ntreprindere, ├«ntr-o ac╚Ťiune. (< fr. t├ótonner)
A TATON├ü ~├ęz tranz. (g├ónduri, inten╚Ťii, situa╚Ťii, ├«mprejur─âri) A examina cu pruden╚Ť─â; a pip─âi. ÔŚŐ ~ terenul a c─âuta s─â afle din timp ╚Öansele de reu╚Öit─â ├«ntr-o ac╚Ťiune. /<fr. t├ótonner
TATONA vb. 1. (fig.) a dibui, a pip─âi, a sonda. (A ~ situa╚Ťia.) 2. a c─âuta, a ├«ncerca, (├«nv. ╚Öi reg.) a prob─âlui. (A ~ s─â g─âseasc─â o solu╚Ťie.)
TATONARE s. (fig.) dibuire, pip─âire, sondare. (~ situa╚Ťiei.)

Tatonare dex online | sinonim

Tatonare definitie

Intrare: tatona
tatona verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: tatonare
tatonare substantiv feminin