tartoriță definitie

11 definiții pentru tartoriță

TÁRTORIȚĂ, tartorițe, s. f. Drăcoaică, diâvoliță; fig. femeie rea, afurisită. – Tartor + suf. -iță.
TÁRTORIȚĂ, tartorițe, s. f. Drăcoaică, diavoliță; fig. femeie rea, afurisită. – Tartor + suf. -iță.
TÁRTORIȚĂ, tartorițe, s. f. (Rar, de obicei determinînd un nume) Drăcoaică, diavoliță; fig. femeie rea, afurisită. Cum văzură mărul, cîte trele tartorițele de zeițe se repeziră la el. ISPIRESCU, U. 6.
tártoriță s. f., g.-d. art. tártoriței; pl. tártorițe
tártoriță s. f., g.-d. art. tártoriței; pl. tártorițe
TÁRTORIȚĂ s. 1. v. drăcoaică. *2. v. ștrengăriță.
TÁRTORIȚĂ ~e f. rar 1) Căpetenie a dracilor; drăcoaică. 2) fig. Femeie rea, afurisită. /tartor + suf. ~iță
tartoriță f. 1. drăcoaică: câte trele tartorițele de zeițe ISP.; 2. fam. femeie rea.
tártoriță f., pl. e (d. tartor). Vest. Drăcoaĭcă. Fig. Femeĭe rea.
TARTORIȚĂ s. 1. diavoliță, drăcoaică, (rar) diavoloaică, (reg.) sarsaoroaică, tărtăroaică. (~ din iad.) 2.* diavoliță, drăcoaică, ștrengăriță, (Mold.) zgîtie. (Maria e o ~ și jumătate.)
tartoriță, tartorițe s. f. femeie rea / afurisită

tartoriță dex

Intrare: tartoriță
tartoriță substantiv feminin